Țigle poetice pe mintea lui Iris

Am fost numită Irina (după o verişoară de-ale mamei) şi alintată Iris , un fel de "floarea mortului" (aşa se zice ), dar inspirată ( huh, bine că miros decent) ca o vie ce sunt pe acest pământ, şi nu de struguri... Trebuia să scot producție bună din gândurile mele, așadar s-au metamorfozat diferite poezii ca mustul devenit vin în butoi.
Mă chestionez...Dacă mi se zice floarea mortului, oare îi voi lua cu mine (moartea în persoană) pe prietenii mei unde mă duc de fiecare dată când mă pierd printre rânduri? Mai bine scriu ceea ce vreau să le spun, încă mai am nevoie de muritorii ăia. Tu, da, tu, ăla care citeşte descrierea asta, ce faci, ăi? Ți s-a acrit de viață? Îți zic eu, cartea asta ți-a semnat actul de doliu veșnic ( RIP neuroni şi nervi), de fapt, oricum nu erai prea deștept, de vreme ce ai apucat să citești bâlbâiala asta. Mersi fain pentru popularea microscopică a culturilor de resturi umane din M.O.A.R.T.E City!
Te-am băgat în sperieți (sau să zic iad?), așa-i? No hai că schimb foaia. Uite cum stă treaba. Eu sunt precum problemele de mate ...ca să le înțelegi trebuie muncă, să le faci trebuie imaginație, iar să le rezolvi trebuie...ce? Ce, oameni buni? Disperata de mine nu ştie ce să mai facă. CÂND ARUNC GÂNDURILE ÎN LUCRĂRI , SE ÎNMULTESC ŞI SE ÎNMULTESC ŞI NU LE POT OPRI...CRED CĂ AM CANCER DE IDEI -nu mergea altfel decât să țip oleacă prin caps-lock. Ajutați, vă rog, acest sărman copil...citiți-i poeziile, poate vi se face milă şi votați şi comentați şi voi pe undeva pe acolo, că sigur găsiți ceva să vă placă la corasonel!

I am un mic poet!
Te văd! - Iris

P. S. A, şi face bine la vedere să citeşti capodopere (în marea majoritate scriu despre moarte💀)!

-Irina M.