Paradis de suspine

Paradis de suspine

  • WpView
    Reads 4
  • WpVote
    Votes 1
  • WpPart
    Parts 1
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Thu, Sep 5, 2019
Ziua trecu, noaptea sosi iar, grea, ca un patrafir. Cand ispravii de inegrit colile pregatite in biblioteca, intunericul ma strangea din toate partile. Adun filele in buzunar. Apoi, incet, scosei din cupa lor de bronz toate lampile demodate si desertai continutul in toate odaile, pe coridor si pe scara. Dintr-un bidon imprastiai pe covoare apele lucide al benzinei, veninul fin al mortii, prin veacuri organice. Si uleiul din candelele stinse ale iconostasului, il revarsai. Apoi, minutios, fara graba, incepand cu rafturile de carti, incapere cu incapere, dadui foc. Cobor treptele, insufletind pe urma pasilor duhuri . La iesire am incuiat usa. Strabatui nesuparat curtea de carbune si pornii fara tinta, printre doua randuri de cladiri cu ferestrele in somn. Suspinam usurat. De-un vant umed vajaiau stelele. Inima impinge trupul inainte. Apoi se chinuira semnele rosii ale focului si pulpana straluci ca rubinul. Fluiere si goarne razbira pana la mine. O emotie cutreiara visul cartierului. Focul se inteti si prinse deplin, ca o orchestra in avant. Si privind staruinta lui mistuitoare, infipta in oasele trecutului pana la cer si fara gres, ma izbi ca un pumn in piept, constiinta liberata a ispravii: Eu Zaharie, eu am facut asta!
All Rights Reserved
#42
memorii
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Capul mafiei  - Prima parte
  • NOI
  • Drumul spre inima ta
  • Marko - Între dorință și pericol
  • Maia Reyn -  Eu cu mine insami... Intre minciuni si adevaruri
  • Suflete în derivă |FINALIZATĂ|
  • Aimee: Soldați În Războiul Iubirii
  • NOVA
  • Sirius
  • ASA TATA, ASA FIU

Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el. - Alexa! Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina. "Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute. "Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?" - Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi! Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima. Nu aveam sa accepta asta! Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal! In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece. Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista. - Ești a mea, pricepi? Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.

More details
WpActionLinkContent Guidelines