𝙉𝙤𝙥𝙩𝙞 𝙖𝙡𝙗𝙚 !

Sunetul cel insistent al interfonului ce suna încontinuu, ma face sa ma trezesc din somnul profund pe care intr-un final il puteam avea dupa multe nopti nedormite si agitate si dupa o zi lunga, epuizata si confuză de trezirea brusca din somnul adanc pe care il aveam ma face sa ametesc si sa ma doară capul ingrozitor. Dar am ajuns intr-un final la interfon ca sa vad ce surprize mai are universul pentru mine pe la ora asta tarzie.
"Sunt eu" Vocea aia infundata de care nu mai scapam si devenea stresanta in fiecare seara la interfonul meu, deja ma obișnuisem cu asta. Am deschis ducandu-ma apoi la baie sa ma spal pe ochi, am deschis usa si am asteptat pe pat sa intre pacostea asta.

- Ce ai mai facut si de data asta? Il intreb cu frica de raspunsul pe care urma sa mi-l dea. Analizandu-i ochii rosi si ametiti

- Nimic rau. Imi raspunde sec, zambind uitându-se la mine se aseaza pe pat si imi ia o tigara din pachetul meu de pe masa, apoi si-o aprinde oftand, uitandu-se in gol si eu la el.

Linistea din jur era absurda, se auzea doar geaca lui de fas, zgomotul ei, la fiecare miscare din mana cand tragea cate un fum disperat din tigara, savurant-o cu o asa pofta, de parca ii dadea viata si puterea de care avea nevoie in momentele alea. Ma intreaba intr-un final daca pot sa-l gazduiesc si de data asta, nu voia sa-mi spuna motivul, stiind ca e unul devastator si suficient de dureros ca sa se gandeasca macar o secunda la el.

Vazandu-l in acea stare nici nu stiam ce a facut, ce a patit sau daca a fumat ceva, dar stiam ca e una dintre starile lui, asa ca i-am incalzit ceva de mancare, sigur era si flamand. L-am invitat la masa in timp ce i-am dat si un ceai fierbinte.

A impins cana cu ceai si s-a dus el in bucatarie, facandu-si o cafea foarte tare fara zahar, fara sa scoata vreo vorba a baut-o, fumandu-mi aproape toate tigarile din pachet, a venit timpul sa se aseze in pat si sa inchida ochii, uramand apoi un somn adanc