End of White. Beginning of Dark Blue

Ai putea spune că e blondă sau ai putea spune că e roșcată, nici ea nu stie.

Ai putea spune că are ochii albaștri sau ai putea spune că are ochii verzi, nimeni nu a încercat pana acum sa distingă culoarea din spatele ochelarilor cu rama groasă ce acoperă colectivul de pistrui.

Ai putea spune ca urăște pe toată lumea fiindcă nu ii baga in seamă, dar ea nu ar putea ura in veci pe cineva, dar mereu va fi o primă oară.

Numita tocilara, câteodată chiar de ea însăși, sta ascunsă sa nu atragă atenția, pentru ca nu ar m-ai putea sa treaca prin privirile curioase, privirile aruncate cu scârbă, privirile de ură.

Inchisă în ea încât nici prietena ei nu o cunoaste atât de bine, câteodată scoate poveștile cu cleștele, chiar si pe cele plictisitoare.

Doar o zi a schimbat un lucru, faptul că e era neobservată, invizibila, moale, si totul i se datorează lui.

Ai putea spune că e superb, ca privirea lui, chiar daca e de ghiață, alimentează inimile fetelor la fel cum cărbunii alimentează un tren cu abur.

Ai putea spune că e cel mai mare nesimțit, pentru ca asa vrea sa fie.

Ai putea spune că e afemeiat, la câte le-a ajuns în pantaloni.

Numit Bad Boy, Fuck Boy sau frângător de inimi, lui chiar nu ii pasă de aceste apelative, nu ii pasă de nimeni, ii place doar sa trăiască clipa, dar totul are un început.

O carte deschisă ce atrage atenția cu primul pas pe care il face intr-o încăpere, asa ii spune prietenul lui cel mai bun, iar el doar isi arată zâmbetul neomenesc si schimba subiectul.

Se puteau intalnii oricând si oriunde, dar soarta a spus ca se vor intalnii in prima zii din noul ei an de invizibilitate, sau chiar ultima zi din viața ei fiind neobservată.

Ea își descoperă noi laturi, el își descoperă noi sentimente.

Totul de la acel scaun liber fiindca prietena ei nu a putut ajunge ca sa il ocupe