când
- Reads 8
- Votes 1
- Parts 1
când pași tăi vor zbura
iar glasul tău pentru mine nu va mai fi
iar aripile vântului vor ofta
inima mea, încet va muri
când recele toamnei va îmbrăca cu brumă
pădurea din mine și pletele albe-mi vor fi
ninse de timpuri, să știi că sufletul meu
poate nu va mai fi
când iarna își va purta zăpezile și nopțile
pe dealuri și peste câmpii
și vor șuiera a vânt și-a pustiu
într-o carte prin versuri, eu încă te voi iubi
când o stea de pe cer se va desprinde
și spre pământ va cădea
atunci nici prin versuri, nu te mai pot iubi
căci nici tu, nu ai să mai fi
@ viorel muha
All Rights Reserved
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
You may also like
Everything I know about a fish
everything i know about a fish.Complete
Dragoste târzie
Atunci când vrei sa înțelegi ce simți se naște poezia, care este o filosofie si o contemplare a înțelegerii frumosului, a iubirii și a trairilor interioare, materializată în cuvinte care doar încearcă sa sugereze într-o oarecare măsura sentimentele care sunt cu mult mai profunde, care sunt dincolo de cuvinte...Complete
𝐹𝑟â𝑛𝑡𝑢𝑟𝑖
Bucăți dintr-un suflet sfâșiat, gânduri lăsate la jumătate și sentimente prea grele pentru a fi ținute doar în tăcere. „Frânturi" este o colecție de trăiri intense, umbre și confesiuni transpuse în versuri și rânduri care dor, o călătorie prin cioburile lăsate în urmă de amintiri și iubiri toxice.
𝐸𝑎,𝑚𝑒𝑟𝑒𝑢
Ea nu este doar o fată... Este iubirea pe care am transformat-o în versuri, privirea în care mi-am găsit liniștea și muza care mi-a făcut inima să vorbească. Fiecare poezie din acest volum are câte puțin din ea. Fiecare vers este un „te iubesc" pe care sufletul meu n-a știut altfel să-l spună. ❤️
Fragmente
Un drum prin inimă și minte. Un monolog al inimii și al sufletului, o confesiune despre iubire, viață, căutări și pierderi. Despre curaj și vulnerabilitate, despre liniște și furtuni, despre cum rămâi întreg atunci când viața îți cere bucăți din tine. Dincolo de reflecții, această carte este o colecție de povești desprinse din viața de zi cu zi. Un amestec de întâmplări, paradoxuri și trăiri în care măștile cad, iar adevărul rămâne gol-goluț. Sunt fragmente decupate din realitatea noastră comună, momente banale și sentimente colective care ne unesc sau ne despart, scrise pentru a pune o oglindă în fața lumii. O călătorie prin întrebări fără răspuns, prin dorințe și regrete, prin clipe care ne schimbă și oameni care ne marchează. Pentru cei care știu că nu există un singur adevăr, ci milioane de feluri în care putem iubi, cădea și renaște... acestea sunt doar câteva Fragmente din noi.
În liniștea gândurilor
„În liniștea gândurilor" este o călătorie poetică prin universul interior al sufletului, unde emoțiile se nasc și se transformă în reflecții profunde asupra vieții, iubirii, durerii, speranței, familiei etc. Acest ciclu vorbește despre zbuciumul tăcut al inimii, despre momentele când gândurile devin ecouri în tăcere, dar și despre puterea de a găsi lumină în cele mai întunecate clipe. Poeziile aduc în prim-plan fragilitatea umană și curajul de a continua, invitând cititorul să-și asculte propria liniște și să se regăsească în rostirea sinceră a trăirilor.
Oase fremătând în veșnicie
stăteam rezemat de-ai tăi iriși versatili când din pleoapele tale de topaz timpul se crăpa iar ploile de meteoriți se surpau în frânghiile lacrimilor de metal de care mă spânzuram zilnic între orele 8 și 10 dimineața eram atât de fericiți apoi parcă mă înseram la țărmul alb al obrajilor tăi topindu-mă pe omoplați precum două secunde sunt sudate de femurul unui portativ marin așa se dizolvă arcul lunii ca o aripă gazată înnotând într-o mare de serafimi atât de fericiți trăiam... ți-ai deșirat singura aripă pe care o mai aveai sub mânecă și ți-ai desfăcut-o în zbor să mă pot cufunda în freamătul tăcut al oaselor ei să ne mutăm amândoi cândva într-o glezna de balerină și să dansăm în veșnicie în aceeași entorsă marină sau să invadăm sternul unui fluture beți de aer încătușați în briza de cărbune cusuți de-un nerv molecular al amfibienilor lihniți ne contopim goi tatuați pe stromă profund ne iubim până când timpul nostru intră în comă cum ar fi, etern, să ne aventurăm într-o aripă? nu-i asa că nu ar dura decât o clipă? decât un sărut al oaselor pe câmpul norilor de plumb tu nervul meu aripă și stromă în definitiv și chiar fără motiv mi-ai simți în oase dragostea enormă?Complete
De la 13 în sus...
Încă rămân numai un om, Care te simte și te poartă, În toată noaptea fără somn, Și-n viața asta... și-ntr-o altă...
Content Guidelines