-Sunt singuratica, neglijenta, nesociabila si egoista. Prefer sa tin departe pe oricine, fara exceptie, si refuz sa ma atasez de cineva. Sunt ciudata, infumurata, lipsita de scrupule si nebuna. Sunt un amalgam de defecte, fara nimic bun in ea. Sunt defecta pana in maduva oaselor, sunt un pericol pentru cine se aproprie de mine. Sunt tot ceea ce nu esti tu, dar nu vrei sa recunosti si sa accepti ca sunt o enigma ce va ramane mereu fara rezolvare! spune ea, uitandu-se fix la el.
El o imbratiseaza si o saruta usor pe frunte.
-Stii ce suntem noi?
Oftand grav, ea raspunde:
-Nu!
-Doi incurabili in idila cu adevarul!
***
Secretul unui om este punctul lui slab. Skyler ajunge sa inteleaga asta cand un tanar misterios ii distruge echilibrul si-asa fragil al vietii ei. Ajunge sa inainteze orbeste alaturi de el, intr-un intuneric ce ii stapaneste pe amandoi. Insa cand apare Luna Plina, tainele lor ies la iveala. Realitatea pare greu de imaginat, dar Skyler stie deja ca nimic nu e ceea ce pare.
Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el.
- Alexa!
Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina.
"Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute.
"Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?"
- Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi!
Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima.
Nu aveam sa accepta asta!
Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal!
In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece.
Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista.
- Ești a mea, pricepi?
Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.