DOAR CU CERUL AM TRĂIT

Publicată la Royalink Books

"Cerul este limita", o vorbă în care omenirea își găsește consolare, căci nimeni nu poate privi dincolo de acesta. Și totuși, cerul nu este doar un strat de substanțe alcătuit din alte mici substraturi, căci existând precum un păzitor al sufletelor, devine stăpânul acestora. Și capătă o însemnătate specială.

Atunci când își varsă lacrimile sub formă de ploaie, mângâie suferințele celor care n-au puterea de a plânge în singurătate. Iar luând întunericul asupra sa pe timp de noapte, îi putem zări milioanele de ochi luminoși ce ne urmăresc, parcă încercând să ne promită un loc acolo, sus. La nemurire.

Dar cerul rămâne departe, și oricât de multă iubire i-am dărui, ea nu va trece dincolo de nori, căci eternitatea sa ne rezumă existența trecătoare la o singură clipă. Iar acesta este un adevăr ce nu aduce neliniște, ci siguranța că, după trecerea în neființă, ca un părinte bun, ne va fereca sufletele înăuntrul său, astfel dispărând, vom exista pentru totdeauna.

#3 cer 12 noiembrie 2019
#2 cer 26 februarie 2020
#2 univers 30 iulie 2020
#26 poezie 30 iulie 2020
#13 poezii 30 iulie 2020
#11 poezie 4 martie 2021
#5 poezii 4 martie 2021
#10 poezie 6 martie 2021
#9 poezie 7 martie 2021
#5 poezie 10 martie 2021
#3 poezie 8 octombrie 2021