DOAR CU CERUL AM TRĂIT

DOAR CU CERUL AM TRĂIT

  • WpView
    Odsłon 3,933
  • WpVote
    Głosy 54
  • WpPart
    Części 6
WpMetadataReadZakończone pt., mar 17, 2023
WpInfo
Poezja
Publicată la Royalink Books "Cerul este limita", o vorbă în care omenirea își găsește consolare, căci nimeni nu poate privi dincolo de acesta. Și totuși, cerul nu este doar un strat de substanțe alcătuit din alte mici substraturi, căci existând precum un păzitor al sufletelor, devine stăpânul acestora. Și capătă o însemnătate specială. Atunci când își varsă lacrimile sub formă de ploaie, mângâie suferințele celor care n-au puterea de a plânge în singurătate. Iar luând întunericul asupra sa pe timp de noapte, îi putem zări milioanele de ochi luminoși ce ne urmăresc, parcă încercând să ne promită un loc acolo, sus. La nemurire. Dar cerul rămâne departe, și oricât de multă iubire i-am dărui, ea nu va trece dincolo de nori, căci eternitatea sa ne rezumă existența trecătoare la o singură clipă. Iar acesta este un adevăr ce nu aduce neliniște, ci siguranța că, după trecerea în neființă, ca un părinte bun, ne va fereca sufletele înăuntrul său, astfel dispărând, vom exista pentru totdeauna. #3 cer 12 noiembrie 2019 #2 cer 26 februarie 2020 #2 univers 30 iulie 2020 #26 poezie 30 iulie 2020 #13 poezii 30 iulie 2020 #11 poezie 4 martie 2021 #5 poezii 4 martie 2021 #10 poezie 6 martie 2021 #9 poezie 7 martie 2021 #5 poezie 10 martie 2021 #3 poezie 8 octombrie 2021
Wszelkie Prawa Zastrzeżone
#16
cer
WpChevronRight
Dołącz do największej społeczności pisarskiejOtrzymuj spersonalizowane rekomendacje dzieł, zapisuj ulubione dzieła w bibliotece oraz komentuj i głosuj, aby rozwijać swoją społeczność.
Illustration

To może też polubisz

  • Oase fremătând în veșnicie
  • De la 13 în sus...
  • Volum de poezii II
  • Dragoste târzie
  • 𝐸𝑎,𝑚𝑒𝑟𝑒𝑢
  • 𝐹𝑟â𝑛𝑡𝑢𝑟𝑖
  • În liniștea gândurilor
  • Everything I know about a fish
  • Fragmente
  • Flori și petale

stăteam rezemat de-ai tăi iriși versatili când din pleoapele tale de topaz timpul se crăpa iar ploile de meteoriți se surpau în frânghiile lacrimilor de metal de care mă spânzuram zilnic între orele 8 și 10 dimineața eram atât de fericiți apoi parcă mă înseram la țărmul alb al obrajilor tăi topindu-mă pe omoplați precum două secunde sunt sudate de femurul unui portativ marin așa se dizolvă arcul lunii ca o aripă gazată înnotând într-o mare de serafimi atât de fericiți trăiam... ți-ai deșirat singura aripă pe care o mai aveai sub mânecă și ți-ai desfăcut-o în zbor să mă pot cufunda în freamătul tăcut al oaselor ei să ne mutăm amândoi cândva într-o glezna de balerină și să dansăm în veșnicie în aceeași entorsă marină sau să invadăm sternul unui fluture beți de aer încătușați în briza de cărbune cusuți de-un nerv molecular al amfibienilor lihniți ne contopim goi tatuați pe stromă profund ne iubim până când timpul nostru intră în comă cum ar fi, etern, să ne aventurăm într-o aripă? nu-i asa că nu ar dura decât o clipă? decât un sărut al oaselor pe câmpul norilor de plumb tu nervul meu aripă și stromă în definitiv și chiar fără motiv mi-ai simți în oase dragostea enormă?

Więcej szczegółów
WpActionLinkWytyczne Treści