O singură respiraţie

"- Numele meu. Însăşi doar numele meu reprezenta acel ceva după care tânjiseră părinţii mei. Acel lucru care îi putea unii, sau despărți pe vecie. Şi, în cele din urmă, numele meu îi despărţise. Acel lucru fusese aerul. Numele meu. Eu îi despărţisem."

***

Atunci când visele sale de-o viaţă se sparg într-un milion de bucăţele, un suflet se frânge. Cel al unei fetiţe care fusese lăsată să alunece de una singură prin negura maturizării, familiarizând-o mult mai devreme decât ar fi trebuit cu crunta realitate. Cea care lua totul şi nu oferea absolut nimic la schimb.

Iar odată ajunsă la apogeul adolescenţei, fetiţa cu inima sfâşiată de durere se transformă într-o tânără femeie cu inima împietrită, fără vreun plan stabil de viitor - în cazul în care lâncezirea pe canapea cu telecomanda în mână nu se pune.

Asta până când neprevăzutul îşi face loc în viaţa ei, iar întreaga sa existenţă este eclipsată de un suflet asemănător.

Concluzia? Nimic nu este veşnic, nici măcar învelişurile cu care am ales să ne protejăm sufletele de dezamăgirea pe care ne-o pot provoca unii oameni.

Însă iubirea da, iar ea vindecă.