Iubire, merită?
  • Reads 4
  • Votes 1
  • Parts 1
  • Reads 4
  • Votes 1
  • Parts 1
Ongoing, First published Oct 19, 2019
Pe timpul ăla...doar speram, vedeam, credeam dar nici de cum nu mă gândeam că poate exista o așa zisă iubire pentru o fată, o fată care practic iubește să vadă cum suferi după ea, cum te umilești pentru a încerca să aveți o relație, care tot ce își dorește este să fie singură, căci iubirea unei singure persoane nu-i este de-ajuns. La prima vedere, prima privire către  ea a fost una tremurătoare, am simțit că mă voi apropia și mi-aș dori să o am doar pentru mine să fie doar a mea. Dar eu, cum sunt un tip glumeț, care mereu vorbește doar prostii și nici de cum ceia ce trebuie, am zis că nu se va întâmpla așa, că soarele meu trebuie să fie doar pentru mine, că nu vreau să sufăr de acum, și mai ales din ce și pentru cine... Ea, și acum am un fel de fior prin mine când mă gândesc la ea... Am așa o stare de parcă sunt și nu-s în această lume, de o frumusețe rară, cu un păr lung, cu ochi sclipitori, cu buzele alea, mereu am dorit să le simt. Dar am învățat că iubirea merită sacrificii, iar sacrificiul meu a fost să nu-mi mai piese de mine, să fiu diferit, să iubesc și să fiu obsedat de-o dragoste care oricum niciodată nu va accelera.
O dragoste oarbă care din zi în zi mă scufunda tot mai adânc, până aproape de fund când am simțit că o durere în mine începe să ia foc, că toate prostiile din așa zisa dragoste acum încep să îmi distrugă imunitatea, că practic mă doare tot, am decis că nu se merită, nu se poate, am înțeles că iubirea e o minciună, că ea nu există,deși până acum credeam cu tărie în iubire. 
All Rights Reserved
Table of contents

1 part

Sign up to add Iubire, merită? to your library and receive updates
or
Content Guidelines
You may also like
Zeckaryah by AndreeaGabrielaS
1 part Ongoing
-Poți să te rogi cu voce tare? spune ea în șoaptă, lăsând să îi scape un căscat. -Vrei să îmi auzi rugăciunea? crapă el un zâmbet în colțul gurii, mândru că prezența lui reușește să o miște măcar puțin pe calea spre lumină. -Nu.. nu tocmai. Doar îmi face plăcere să aud rugăciunile celor cărora li s-a oferit un răspuns măcar la una dintre ele la un moment dat. Îmi ține disprețul cât se poate de puternic încă. îi răspunde înapoi la întrebare și se întoarce cu spatele către el, lăsându-l să își facă rugăciunea în genunchi lângă patul ei în continuare. Zeckaryah închise ochii fără să îi mai ofere vreun argument și își împreună din nou palmele pe marginea patului ei, începându-și rugăciunea de la capăt, de data aceasta cu glas tare. Fie efortul cât de mic și neînsemnat, era totuși un pas în față. . -Nu ar trebui să fumezi în fața Casei Domnului, știi asta! Este un mare păcat! o atenționează Zeckaryah privind spre cupolă. -Mai contează un rău mic, când am altele mai mari pe lista Tatălui tău? răspunde ea furioasă și stinge țigara de la jumătate chiar pe lemnul băncuței maronii. -Când ai să încetezi cu această încăpățânare a ta? Nu te va aduce nicăieri... La urma urmei, dacă nu crezi și chiar există ceva acolo sus, ai pierdut tot. Însă dacă tu crezi și nu există, nu ai pierdut absolut nimic. îi reproșă absent, privind cu drag către picturile din afara bisericii. -Scutește-mă, înaripatule! îi trânti zeflemitor și se ridică de jos privindu-l cu dispreț. Vechea poveste cu care ne îndobitocesc toți travestiții ăia de preoți în rochii negre. Dă-mi pace și du-te acasă! Îți pierzi timpul cu mine. -Nihil sine Deo, Caina. Ai să înveți la momentul potrivit. îi șopti dezamăgit înapoi, evitând să o mai privească.
You may also like
Slide 1 of 10
Zeckaryah cover
Mara's tragedy cover
Tu ești prințul? cover
Ghicește ce gândesc  cover
  Profu cover
Crăciunul Romantic cover
În ritmul inimii cover
Alegerea reginei cover
"Lumina" lui Blue 💜 cover
Un suflet înlănțuit/Mha cover

Zeckaryah

1 part Ongoing

-Poți să te rogi cu voce tare? spune ea în șoaptă, lăsând să îi scape un căscat. -Vrei să îmi auzi rugăciunea? crapă el un zâmbet în colțul gurii, mândru că prezența lui reușește să o miște măcar puțin pe calea spre lumină. -Nu.. nu tocmai. Doar îmi face plăcere să aud rugăciunile celor cărora li s-a oferit un răspuns măcar la una dintre ele la un moment dat. Îmi ține disprețul cât se poate de puternic încă. îi răspunde înapoi la întrebare și se întoarce cu spatele către el, lăsându-l să își facă rugăciunea în genunchi lângă patul ei în continuare. Zeckaryah închise ochii fără să îi mai ofere vreun argument și își împreună din nou palmele pe marginea patului ei, începându-și rugăciunea de la capăt, de data aceasta cu glas tare. Fie efortul cât de mic și neînsemnat, era totuși un pas în față. . -Nu ar trebui să fumezi în fața Casei Domnului, știi asta! Este un mare păcat! o atenționează Zeckaryah privind spre cupolă. -Mai contează un rău mic, când am altele mai mari pe lista Tatălui tău? răspunde ea furioasă și stinge țigara de la jumătate chiar pe lemnul băncuței maronii. -Când ai să încetezi cu această încăpățânare a ta? Nu te va aduce nicăieri... La urma urmei, dacă nu crezi și chiar există ceva acolo sus, ai pierdut tot. Însă dacă tu crezi și nu există, nu ai pierdut absolut nimic. îi reproșă absent, privind cu drag către picturile din afara bisericii. -Scutește-mă, înaripatule! îi trânti zeflemitor și se ridică de jos privindu-l cu dispreț. Vechea poveste cu care ne îndobitocesc toți travestiții ăia de preoți în rochii negre. Dă-mi pace și du-te acasă! Îți pierzi timpul cu mine. -Nihil sine Deo, Caina. Ai să înveți la momentul potrivit. îi șopti dezamăgit înapoi, evitând să o mai privească.