Când am fost scoasă din orfelinat, speram la o casă cu gazon tuns și un gărduleț vopsit în alb, nici pe departe la armată. Bine ar fii fost să nu am așteptări atât de mari, dar în comparația cu Josh, fratele meu, cred că nu am fost chiar atât de dezamăgită. Nu că aș avea un cuvânt de spus în treaba asta.
- Spune-mi că ești a mea, îmi șoptește pe piele, iar eu încuviințez ușor din cap, coborându-mi mâinile pe corpul său.
- Sunt a ta... îngaim cu greu, încercând să mă adun, dar îmi este imposibil.
Se întoarce asupra buzelor mele, iar inima începe să-mi bată de zece ori mai repede. Felul năucitor în care mă sărută mă face să uit de toți și de toate, iar eu în mijlocul acestei nebunii îmi dau seama de un lucru care a fost mereu în fața mea, care a fost mereu atât de evident! Nu sunt doar îndrăgostită de el, ci îl iubesc în toată regula. Îl doresc cu adevărat.
Nu am crezut vreodată că iubirea poate să fie un sentiment atât de puternic, atât de pur, de simplu și complicat în același timp, atât de mirific. Ceea ce simt pentru el e pură magie. Iar ceea ce se creează acum între noi e o conexiune indestructibilă.
" Dezbracă-mă de sentimente
Fă-mă să uit de regrete.
Un sărut și o țigară,
Lasă durerea să dispară... "
🦋 Suflete de cristal - Volumul II 🦋
