-Mama...dupa atatia ani sunt in fata casei mele cu Harry langa mine si cu fetita noastra Andrea. -Nu...Katerina? O doamne chiar tu esti? ma prindre intr-o imbratisare de urs si simtindui lacrimile pe gatul meu. -Sunt acasa mama!zic si o lacrima imi cade pe obraz. 10 ani...10 ani de cand nu mi-am vazut parintii...10 ani in care sau intamplat atatea! In sfarsit sunt acasa cu sotul si copilul meu. Dupa 10 ani voi avea o viata linistita!