Reminder: amnezia omului contemporan

Se spun despre romane că acestea sunt opere epice, de mari întinderi, cu acțiuni complexe, ce se desfășoară într-un număr mare de planuri și personaje.
Omul contemporan nu mai are timp să rețină zeci de personaje, să exploreze mari întinderi imaginate, el vrea, amnezic fiind de viața agitată a acestuia, de cât mai puțin, în tipicul englezesc „Less is more".
Asta am de gând să îi ofer, o esență a romanelor pe care vrea să le citească într-o concentrată formă, pentru că îi înțeleg durerea freneziei zilelor de lucru și liniștea scurtă a sfârșitului de săptămână. Vreau să îi ofer povești de nici douăzeci de cuvinte, să îl las pe el, în imaginația lui, să continue povestea de la acele fraze scrise de mine.
Ce scriu eu poate fi interpretat și ca niște sfaturi de viață, despre cum omul acesta, contemporan cu mine și cu noi toți, ar trebui să-și înfrunte viața.
Ca ultim cuvânt de final, dedic ce scriu nu unui om sau a unui grup de oameni acest roman, ci pentru toate zilele și sărbătorile, de acum și până-n veac.