În orașul în care toată lumea gândea este de ajuns ca două persoane geniale să se întâlnească și să reușească să schimbe perspectiva tuturor. Toți locuitorii orașului ajung să își ghicească gândurile, toți reușesc să vorbească fără să-și rostească nici măcar un cuvânt. Pare incredibil, dar oamenii ajung să-și rețină gândurile, să refuze să se îndrăgostească, să uite să vorbească. Oamenii din orașul în care nimeni nu gândește sunt oameni care au o poveste de spus, dar o fac doar cu mintea și mai apoi se tem de ceea ce au gândit. Oare cum de s-a ajuns în acest stadiu? Oare vinovații sunt cei doi geniali? Cum se vor salva oamenii de această problemă și cine are de câștigat din această boală? PS. La început pare o poveste banală, dar tocmai în banalitate se ascund minți geniale cu gânduri incredibile. Ti-ai dorit vreodată să citești mintea cuiva? Imaginează-și că trăiești în orașul în care toată lumea poate să citească mintea celorlalți locuitori. La ce te-ai mai gândi atunci? Era un vis frumos, păcat că realitatea este dură. Tu ai suporta ca toată lumea să știe tot ceea ce gândești?