Autodistrugere // late september

Autodistrugere // late september

  • WpView
    Leituras 364
  • WpVote
    Votos 33
  • WpPart
    Capítulos 1
WpMetadataReadEm andamento
WpMetadataNoticeÚltima atualização dom, ago 10, 2014
Se spune că fericirea falsă e cel mai rău tip de tristețe. Și e adevărat. Să te prefaci că te integrezi într-un loc în care știi că nu ai ce căuta e mai rău decât să trăiești o viță întreagă în pustietate. Toată viața am fugit de sentimentele mele, mi-am suprimat gândurile și m-am lăsat modelată și folosită în cele mai josnice moduri, sperând că așa voi umple golul din piept ce creștea tot mai mult în fiecare zi, speram că nu voi fi cuprinsă niciodată de singurătate, când, în realitate, am trăit singură o viață-ntreagă. Înconjurată de oameni, dar singură. Cu mai mulți prieteni decât îmi pot aminti, dar timidă și ani-socială. Mi-a fost atât de frică de singurătate, încât m-am înconjurat cu cele mai nepotrivite persoane, persoane care nu aveau nevoie de mine, nu așa cum aveam eu nevoie de ei. Și asta va fi mereu cea mai periculoasă formă de autodistrugere.
Todos os Direitos Reservados
Junte-se a maior comunidade de histórias do mundoTenha recomendações personalizadas, guarde as suas histórias favoritas na sua biblioteca e comente e vote para expandir a sua comunidade.
Illustration

Talvez você também goste

  • Capul mafiei  - Prima parte
  • NOI
  • Suflete în derivă |FINALIZATĂ|
  • Sirius
  • Marko - Între dorință și pericol
  • Drumul spre inima ta
  • Maia Reyn -  Eu cu mine insami... Intre minciuni si adevaruri
  • Aimee: Soldați În Războiul Iubirii
  • NOVA
  • ASA TATA, ASA FIU

Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el. - Alexa! Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina. "Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute. "Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?" - Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi! Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima. Nu aveam sa accepta asta! Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal! In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece. Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista. - Ești a mea, pricepi? Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.

Mais detalhes
WpActionLinkDiretrizes de Conteúdo