Cine sunt eu? Un paradox. Mă cuibăresc seară de seară în brațele singurătății, dar aș da orice ca uneori să nu-mi mai bată vântul rece printre coaste. Adevărul e că nu am vreun renume sau loc de viețuit, ci mă poți numi simplu "ea". Această "ea" care-ți va da lumea peste cap și te va ține cu sufletul la gură de la primul și până la ultimul cuvant. Îmi pot așterne tumorile emoționale pe hârtie numai când mi se prăbușește cerul în cap, căci în rest nu pot reda fericirea absolută. Mă inspiră inocența și puritatea oamenilor frumoși, sălbăticiunea naturii sau ploaia măruntă din zilele văratice. Am petrecut ani de-a rândul căutându-mi amorul de cuvinte, o muză pentru arta mea, asta până să realizez că inspirația vine din interior. Frumosul, urâtul și anormalul sunt doar concepte care nu ne definesc, iar esența curge din stilou.