Un sunet lin acas' m-aduce,
Cuprinde-mi gândul tulburat,
Spre-un vis ce după nori străluce,
Și note ce adesea am urmat.
M-afund eu lin in dulcea melodie,
Ce viață și speranță iar mi-a dat,
Mă cuprinde într-o tranșă vie,
Și plutesc spre malul minunat.
Întâlnesc pe drum diverse animale,
Şi văd bârloguri ce-au săpat,
Să se-ascundă de frig si-ngrijorare,
Animale ce melodia au uitat.
Şi-ajung acum pe malul mării,
Văd albatroşi ce zborul și-au luat,
Privesc atunci lumina zării,
Şi zbor şi eu spre cântul minunat.
Şi totuși un gând în inimă se-aşează,
Mă tulbură acum, mă chinuie în noapte,
Şi strâns ca umbra ma urmează,
Şi-aud acum iar sumbre șoapte.
Stai in lumină și-n întuneric adesea te-odihnești,
Ai ochii tulburi și tare-ţi sunt impuri,
Adânc în minte astfel tu privești,
Și cântecul din suflet vrei să-l furi.
Dar trebuie să lupt şi mai departe să alerg,
S-aud în inimă suava melodie,
Ce-mi dă putere mai departe ca să merg,
Un cântec scris, cântat doar mie.