Uneori parca nici stelele nu mai au ce sa ne spuna asa ca te rog, nu.mi lua în ras greșelile. Alteori în rarele nopți senine privesc luna iar viata nu.mi mai pare a fi atât de grea. Și m.am intors din nou la locul unde obișnuiam sa ne petrecem timpul. Imagini mi se derulează prin fata ochiilor. Totul pare atât de pustiu acum. Fără vreo urma de viată. Viața pe care noi i am dat.o acelui loc. Și e ciudat cum noi ne schimbam atât de mult iar acel loc rămâne la fel. Fictiv dar totuși la fel....poate doar cu încă niște povesti triste gravate în lemnul vechi. [24.12.19]