Aris

-Și cum mai e viața ta? *Spune și își întoarce capul in alta parte. Își umbla puțin prin buzunarul de la geaca lui neagră și scoate o cutie de țigări și o bricheta. Oare de când fumează? *

-Foarte bine, pana sa vi tu și sa distrugi tot. Ca de
obicei..

-Nu stii ca doar asta stiu eu? Eu distrug tot, și tu repari tot ce eu distrug. *Trage puțin din tigare și se uita la mine. Nu stau mult sa ma uit la el și ma uit la orice dar nu la ochii lui.*
-Încă nu te poți uita in ochii mei.

-Oh ba da, doar ca mie scârbă. Îmi amintești de unele chesti și nu vreau.
- Cum ar fi?

- Nici măcar nu îmi dau seama de ce te-ai întors. Și dacă te-ai întors e treaba ta. Doar nu te mai apropia de mine. *Daca iar o sa ma rănească ca data trecută.. eu nu voi mai putea fi asa de puternica. Nu voi putea sa continui la viața mea. Asa ca cel mai bine pleacă*

-Crezi ca pot sta departe de tine? Am încercat Aris..am încercat. Dar de fiecare data când s-a apropiat cate una de mine eu m-am simti altfel. Nici una nu avea parfumul tau, vocea ta, zâmbetul tau, nici una nu era cum era Aris a mea. Aiden nu poate fi Aiden fără Aris. Și nici Aris fără Aiden. *Spune și imi ia mâna in a sa. Nu Aris, nu te lasa. Nu.*