Niciodată al meu

"- Și-n momentul în care te-am privit, am știut că ești a mea, că ești o obsesie pentru mine și că nu voi mai putea în veci trăi fără tine. Și tu ce încerci să îmi spui acum? Că ce-i al meu va fi al altuia? Că nu te voi mai putea strânge în brațe și că nu îți voi mai putea șopti în nopțile târzii cât de mult te iubesc? Oo, nu, Été... Orice, dar asta nu. Ar fi ca o moarte pentru mine. Eu fără tine sunt un nimic. Eu fără tine nu exist. Fără tine...

Dar vocea lui s-a stins. Ochii ei îl priveau disperat, bolnav. Focul dintre ei nu putea fi stins nici măcar de picăturile ce curgeau șiroaie din cer, iar respirația lor parcă acoperea sunetul asurzitor al tunetelor. Erau la o distanță milimetrică unul de celălalt, fără să se atingă, dar el cedă tentației. Îi prinse chipul ud și o sărută. O sărută pentru a o pedepsi. O sărută de rămas-bun. "