Du-mă spre noi

.
Cele mai frumoase povești se nasc din drame. Dar, înainte de a ajunge la adevăratul sens al acestor cuvinte, oamenii se pierd. Se pierd pe ei înșiși, se pierd unii pe alții. Apoi se caută neîntrerupt. Își caută bucățile de inimi prin labirinturi, prin mulțime și speră să ajungă din nou întregi.

Elena nu mai știe de mult ce înseamnă să fii completă. A încercat, dar nu a găsit răspunsul la întrebările care au adus-o în locul în care se află. Acum, tot ce i-a mai rămas este o doleanță. Și, pentru moment, este irealizabilă. S-a săturat de minciuni. E defectă, defectă până în măduva oaselor, indiferent de ce ar spune alții. Însă numai ochii celui care o iubește o pot vedea prin întunericul cu care s-a înconjurat. Și e atât de frumoasă...