Lacrimile unui esec

Fiecare este unic in modul sau de a fi.

Existenta noastra pe Pamant, aici unde frumusetea Raiului si focul Iadului se intalnesc realizand un adevarat tablou macabru, pe care, spre groaza dar si surprinderea noastra, ajungem sa il iubim, are un scop unic.

Noi suntem trecatori, si lasam in urma noastra doar o amintire ce in scurt timp se va stinge, tot ce ne va defini dupa moarte, in ochii urmasilor, va fi doar o poveste.

Povestea este a noastra, este unica nu? Din pacate nu mereu e asa...

Cliseul e in fiecare colt al lumii noastre, noi il identificam in vietile noastre, dar preferam sa il trecem cu vederea, fiindca ceea ce simtim este mult prea puternic pentru a fi nemultumiti de alegerile pe care le luam.

"Lacrimile unui esec" este o poveste cliseica, in mare parte, doar ideea de baza e intalnita in vietile multor dintre noi. Dar chiar daca ideea este cliseica, povestea este unica. De ce zic asta? Fiindca e scrisa de mine, eu nu ma aseman cu nimeni si nimeni nu se aseamana cu mine. Nimeni nu imi poate povesti ceea ce eu am ales sa scriu, dinainte de a-i spune, fiindca modul nostru de a gandi este doar "al nostru".

Aceasta lucrare va fi o reprezentare a realitatii, chiar daca poate ca si bunatatea mea va interveni, si totul nu va fi chiar atat de crud precum ar trebui.