Fata si Lupul
- LECTURAS 165
- Votos 9
- Partes 12
Continúa1h 4m
Última publicación mié, mar 25, 2020
Eva este un copil lasat de parinti (deoarece acestia s-au desparit si nu nici unul dintre ei nu i-a vrut custodia)la un orfelinat ,diferit de cele normale unul mai spcial cum e si prietenul ei Jack cu care incepe sa se inteleaga din prima secunda.Lui Jack i se mai spunea si Jack baiatul varcolac .Toata lumea e impotriva lor dar in special asistentul Edward care devinde scel mai bun prieten.
Daca vreti sa aflati mai multi cititi povestea
Todos los derechos reservados
Únete a la comunidad narrativa más grandeObtén recomendaciones personalizadas de historias, guarda tus favoritas en tu biblioteca, y comenta y vota para hacer crecer tu comunidad.
Quizás también te guste
Drumuri care nu se vor mai intersecta niciodată...
Stau şi mă uit la toată acea mare de oameni care s-au adunat la... îmi vine greu să pronunţ acel cuvânt, dar este doar un efect rezidual din viaţa mea, aşa că reuşesc să îl spun, ştiind că ar trebui să simt ceva, însă nu pot... mormântul meu. Da, acela sub salcia imensă este mormântul meu şi acolo stau cu capul plecaţi o groază de oameni. Pe unii îi recunosc, pe alţii nu. Pe unii îi urăsc, alţii îmi sunt indiferenţi, dar mai există un grup. Un grup de şase persoane pe care le iubesc. Acum, de abia acum, după ce am murit, pot înţelege, pot concepe cu adevărat sentimentele, atât pe ale mele, cât şi pe ale celor din jur. Nu mai pot simţi, nu mai pot iubi, nu mai pot plânge, ci pot doar înţelege. Atât şi nimic mai mult, poate doar de atât ai nevoie. Aş vrea să spun că îmi vor lipsi, dar sunt doar vorbe goale, nesusţinute de acel sentiment de lipsă, de dor. Văd durerea imensă pe care am lăsat-o în urma mea şi aş vrea să pot susţine cu ceva cuvintele „îmi pare rău", dar nu pot. Le pot rosti, dar nu le mai pot simţi. Însă înţeleg cu adevărat, întru totul durerea lor, disperarea, dorinţa de a schimba ceva. Concep toate aceste sentimente, înţeleg şi sentimentele mele care m-au forţat să fac ceea ce am făcut şi mă pot gândi la ele fără ca acestea să mă mai rănească. Nu mai au acea putere incontestabilă, enormă pe care o aveau asupra mea, numai că nu mă mai ajută cu nimic această înţelegere. Nu pot schimba lucrurile, nu pot schimba alegerea care m-a adus atât pe mine cât şi pe ceilalţi în această poziţie. Drumurile noastre au fost forţate să se împartă în două căi diferite care se depărtează din ce în ce mai mult. Drumuri care cu siguranţă nu se vor mai intersecta niciodată...Concluida
Măcar o șansă
„Măcar o șansă" este o poveste de dragoste dinamică și emoționantă despre o fată din clasa a 11-a, Sarah, care se îndrăgostește de Iuly, un băiat din clasa a 12-a, dar care nu pare să o observe. În timp ce Sarah trăiește cu dorința secretă de a fi văzută de el, Iuly își împarte atenția cu Andreea, o fată de la o altă școală, iar Sarah simte cum visurile ei se prăbușesc, incapabilă să iasă din umbra unui alt sentiment pe care nu îl va trăi niciodată. Pe măsură ce povestea se dezvoltă, Sarah învață să facă față durerii, să se accepte pe sine și să își dea seama că dragostea nu înseamnă doar a fi ales de altcineva, ci și a învăța să îți dai șansa să iubești și să fii iubit. Relația cu Iuly evoluează în mod neașteptat, iar cu fiecare pas, povestea lor se transformă într-o lecție despre răbdare, încredere și curajul de a aștepta „măcar o șansă".Concluida
Ego
„Acum mult timp, mă gândeam că lucrurile sunt simple, logice, dar nu e așa.Călătoria mea a început cu o pierdere, ce a lui Sibil. Apoi a urmat o serie de evenimente care sfidează tot ceea ce am crezut până acum. Sibil m-a făcut să înțeleg că moartea nu e la polul opus al vieții, viața e în moarte. Ea a fost motivul pentru care am dus la sfârșit această călătorie. Rosario, tovarășul meu,mi-a arătat că lumea e mister și misterul e mai profund decât logica.El, care e și acum cu mine, m-a învățat ce e loialitatea și curajul. Despre Ibilis pot spune că mi-a schimbat concepția despre Rai și Iad, astfel ele sunt diferite de fanteziile umane despre Rai și Iad. Ele sunt individuale, sunt în noi și contează doar să le descoperim. Nu ar trebui să ne temem de nimic! Despre Mihael, pot spune că mi-a explicat ce e destinul, mi-a arătat alfabetul mistic și m-a acompaniat până la sfârșitul călătoriei. Chiar dacă nici acum nu știu ce e Ira, nu m-ai contează. Poate că mi-am terminat misiunea, poate că nu.Tot ce contează acum e : Carpe diem!."(preluare din încheiere)Concluida
Tăcerea Micului Lup
Un atac sângeros. O prietenă dispărută. Și un bărbat cu prea multe secrete. Când cea mai bună prietenă a Rayei dispare fără urmă, liniștea orașului Ankora se destramă. Poliția caută răspunsuri. Ea caută adevărul. Iar adevărul nu stă niciodată la lumină. Alături de singura persoană în care mai are încredere, ea pătrunde într-o lume unde frica vorbește, iar regulile sunt scrise în sânge. Acolo îl găsește pe Diego Rivera. Un bărbat care nu ar trebui să existe. Un bărbat care știe prea multe. Un bărbat care nu vine să salveze. O alianță fragilă. O misiune imposibilă. Și un joc în care fiecare răspuns costă mai mult decât viața. Pentru că uneori, adevărul nu te eliberează. Te distruge. Iar când trecutul iese la suprafață, Raya va trebui să aleagă: să fugă... sau să deschidă ușa până la capăt. Unele haite se aleg. Altele se recâștigă. Iar unii oameni... nu pleacă niciodată cu adevărat.
În Brațele Mafiei
Unele secrete nu pot fi îngropate. Altele... îți șoptesc numele chiar când crezi că ai scăpat. Clara provine dintr-o familie unde luxul acoperă adevăruri murdare, iar liniștea e doar o iluzie bine întreținută. Când descoperă, fără voie, o crimă comisă chiar de propriul tată - unul dintre cei mai temuți oameni ai mafiei - viața ei se schimbă radical. Fuge în noaptea orașului, dar nu departe. Într-un club exclusivist, printre pahare de vin și priviri ascunse, îl întâlnește pe Alex - un necunoscut carismatic, periculos de frumos, dar cu o umbră în ochi care o tulbură. Între ei se aprinde o scânteie... una pe care niciunul nu o poate înțelege. Nici controla. Dar Alex nu e ce pare. Iar Clara va învăța curând că a te îndrăgosti de cineva ca el înseamnă să joci un joc fără reguli. Unde inima nu e singura care riscă să fie distrusă. Iubire. Minciună. Trădare. Într-o lume în care nimeni nu e nevinovat, până unde ești dispus să mergi pentru adevăr? Sau pentru dorință?Concluida
Iubire în viteză
Sub soarele orbitor al coastei spaniole, puterea nu se negociază - se ia. Într-o lume în care mașinile urlă pe asfalt, banii se mută în tăcere, iar glonțul e moneda finală, patru destine se împletesc în focul unei povești care nu iartă pe nimeni. Rosa - moștenitoarea unei averi murdare, frumoasă, letală și imposibil de controlat. Nicolo - un bărbat crescut între reguli și răzbunări, capabil să ucidă pentru ea, chiar și atunci când ea nu-l vrea. Isadora - loială, ascunsă, cu secrete ce pot dărâma imperii. Marco - prietenul pe care toți îl subestimează, dar care arde pe dinăuntru pentru o femeie ce n-a fost niciodată a lui. Între curse ilegale, întâlniri interzise și o amenințare care se apropie din umbră, nimeni nu va ieși neatins. Iar când focul pasiunii se amestecă cu sângele trădării, dragostea devine cea mai periculoasă armă. Aceasta nu e o poveste cu final fericit. E o bătălie pentru cine rămâne în picioare la final.Concluida
Stau şi mă uit la toată acea mare de oameni care s-au adunat la... îmi vine greu să pronunţ acel cuvânt, dar este doar un efect rezidual din viaţa mea, aşa că reuşesc să îl spun, ştiind că ar trebui să simt ceva, însă nu pot... mormântul meu. Da, acela sub salcia imensă este mormântul meu şi acolo stau cu capul plecaţi o groază de oameni. Pe unii îi recunosc, pe alţii nu. Pe unii îi urăsc, alţii îmi sunt indiferenţi, dar mai există un grup. Un grup de şase persoane pe care le iubesc. Acum, de abia acum, după ce am murit, pot înţelege, pot concepe cu adevărat sentimentele, atât pe ale mele, cât şi pe ale celor din jur. Nu mai pot simţi, nu mai pot iubi, nu mai pot plânge, ci pot doar înţelege. Atât şi nimic mai mult, poate doar de atât ai nevoie. Aş vrea să spun că îmi vor lipsi, dar sunt doar vorbe goale, nesusţinute de acel sentiment de lipsă, de dor. Văd durerea imensă pe care am lăsat-o în urma mea şi aş vrea să pot susţine cu ceva cuvintele „îmi pare rău", dar nu pot. Le pot rosti, dar nu le mai pot simţi. Însă înţeleg cu adevărat, întru totul durerea lor, disperarea, dorinţa de a schimba ceva. Concep toate aceste sentimente, înţeleg şi sentimentele mele care m-au forţat să fac ceea ce am făcut şi mă pot gândi la ele fără ca acestea să mă mai rănească. Nu mai au acea putere incontestabilă, enormă pe care o aveau asupra mea, numai că nu mă mai ajută cu nimic această înţelegere. Nu pot schimba lucrurile, nu pot schimba alegerea care m-a adus atât pe mine cât şi pe ceilalţi în această poziţie. Drumurile noastre au fost forţate să se împartă în două căi diferite care se depărtează din ce în ce mai mult. Drumuri care cu siguranţă nu se vor mai intersecta niciodată...
Más detallesPautas de Contenido