Octombrie

Finalizată 💜
Renunț să mai fac vreo mișcare și mă las moale în brațele lui. Închid ochii și deși mă abțin, o lacrimă mi se strecoară furiș printre gene. Nu plâng de durere sau pentru că mă ține acum imobilizată, plâng pentru suferința care se oglindește în ochii negrii ca iadul. Un iad ce mă atrage din ce în ce mai mult. Deși știu că iadul e plin de foc, continui să mă joc cu el fără să-mi fie frică că mă voi arde...