Watch my blossom

Watch my blossom

  • WpView
    Reads 9,024
  • WpVote
    Votes 656
  • WpPart
    Parts 32
WpMetadataReadOngoing2h 56m
WpMetadataNoticeLast published Mon, Feb 21, 2022
- Chiar, Sakura? întreabă el sceptic. Chiar mă iubești? Sakura făcu ochii mari. - Da! exclamă ea. Sasuke oftă. - Nu, tu nu mă iubești. Sakura îl privi speriată, neînțelegând. -Ba da! Întotdeauna te-am iubit... Sasuke dădu negativ din cap. - Tu doar mă placi. Îți place idea de a mă iubi. Dar nu, nu mă iubești. Ți se pare doar că mă iubești. Îmi pare rău Sakura, dar nimeni nu mă iubește. Sasuke îi întoarse spatele. - Roagă-te să nu ne mai întâlnim niciodată. Lacrimi curgeau pe fața Sakurei necontenit, iar nodul din gât parcă se făcea din ce în ce mai mare din clipă în clipă. - Cum poți să spui asta? șopti Sakura. Cum poți să crezi că nu te iubesc? Cum poți să.... - Pentru că te cunosc, răspunse Sasuke. Sakura tresări. O auzise? - Cunosc toate fetele care au spus aceleași lucruri ca tine. Cred că mă cunosc, dar de fapt nu știu nimic despre mine. Tu nu ști nimic despre mine. Sunteți toate la fel! Sakura închise ochii. Nu mai suporta. - Nu o să mă mai vezi niciodată, spuse el. Deci... Hai să uităm asta. Sakura făcu ochii mari. - Să... uităm? icni ea. Sasuke se întoarse din nou cu fața la ea. - Da, chiar nu înțelegi? Ești enervată. *fanfic sasusaku
All Rights Reserved
#225
sasusaku
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Drumuri care nu se vor mai intersecta niciodată...
  • 𝑾𝒐𝒏𝒅𝒆𝒓𝒍𝒂𝒏𝒅 || 𝑵𝒂𝒓𝒖𝒕𝒐 𝑽𝒂𝒓𝒊𝒐𝒖𝒔 𝒙 𝑹𝒆𝒂𝒅𝒆𝒓
  • What could have been (one shot)
  • || 𝐄𝐕𝐄𝐑𝐁𝐎𝐔𝐍𝐃 || NARUTO!V X READER
  • 𝑬𝒎𝒃𝒆𝒓𝒔 𝑩𝒆𝒕𝒘𝒆𝒆𝒏 𝑼𝒔 || Sasuke Uchiha「 ♥︎ 」
  • Sasuke and a dream
  • Grass Is Greener On The Other Side
  • almost home | naruto x reader

Stau şi mă uit la toată acea mare de oameni care s-au adunat la... îmi vine greu să pronunţ acel cuvânt, dar este doar un efect rezidual din viaţa mea, aşa că reuşesc să îl spun, ştiind că ar trebui să simt ceva, însă nu pot... mormântul meu. Da, acela sub salcia imensă este mormântul meu şi acolo stau cu capul plecaţi o groază de oameni. Pe unii îi recunosc, pe alţii nu. Pe unii îi urăsc, alţii îmi sunt indiferenţi, dar mai există un grup. Un grup de şase persoane pe care le iubesc. Acum, de abia acum, după ce am murit, pot înţelege, pot concepe cu adevărat sentimentele, atât pe ale mele, cât şi pe ale celor din jur. Nu mai pot simţi, nu mai pot iubi, nu mai pot plânge, ci pot doar înţelege. Atât şi nimic mai mult, poate doar de atât ai nevoie. Aş vrea să spun că îmi vor lipsi, dar sunt doar vorbe goale, nesusţinute de acel sentiment de lipsă, de dor. Văd durerea imensă pe care am lăsat-o în urma mea şi aş vrea să pot susţine cu ceva cuvintele „îmi pare rău", dar nu pot. Le pot rosti, dar nu le mai pot simţi. Însă înţeleg cu adevărat, întru totul durerea lor, disperarea, dorinţa de a schimba ceva. Concep toate aceste sentimente, înţeleg şi sentimentele mele care m-au forţat să fac ceea ce am făcut şi mă pot gândi la ele fără ca acestea să mă mai rănească. Nu mai au acea putere incontestabilă, enormă pe care o aveau asupra mea, numai că nu mă mai ajută cu nimic această înţelegere. Nu pot schimba lucrurile, nu pot schimba alegerea care m-a adus atât pe mine cât şi pe ceilalţi în această poziţie. Drumurile noastre au fost forţate să se împartă în două căi diferite care se depărtează din ce în ce mai mult. Drumuri care cu siguranţă nu se vor mai intersecta niciodată...

More details
WpActionLinkContent Guidelines