Valsând la miezul nopții

Din 2017 și până în prezent, am dat glas unor povești care nu conteneau să îmi răsară în vise și în gând. Sunt scenariile unei fetițe care a visat mereu la acea iubire de poveste, dragostea care învinge orice greutate și care topește orice inimă "de gheață". Bucățele de suflet înșirate pe foi, dorințe și închipuiri trăite doar cu ochii minții.

Tot ce am trăit a fost doar o pânză subțire pe care un țesător și-a cusut povestea. O pânză atât de firavă, încât s-a rupt înainte de a-și termina istorisirea, și, iată de ce basmul a rămas fără final. Dar, ca orice trăire frumoasă, trebuie povestită și amintită, spre a nu fi uitată.

"Mi-aș dori să opresc timpul aici și acum, să trăiec veșnic în brațele sale."

"Pentru o clipă, noi nu am fost străini; pentru o viață, însă, așa vom rămâne."

"Mă întorc în timp la acea frumoasă clipă: îi văd părul răvășit de vânt, costumul incomod pe care se chinuie să îl așeze și parcă îl aud strigându-i fotografului să facă poza mai repede."