Încătușată

-Maya, dacă nu mă asculți o să fie mult mai rău. Nu ai unde să fugi iubito, zise Hans cu o voce dură, aruncându-se într-un fotoliu din încăpere și rotind cheile de la ușă pe degetul arătător.
-Te urăsc, șoptește fata cu lacrimi în ochi și cu scârbă in glas.
- Nu te-ai schimbat deloc, dragoste,iar asta mă face să te doresc mai mult,rânjeste el într-un mod pervers și se năpustește asupra ei.
O strânge brutal de braț și o îndepărtează de lângă geamul deschis, șoptindu-i senzual la ureche:
-Știi că răbdarea nu e punctul meu forte.De ce mă provoci, Maya?
-Mă rănesti,zise ea cu vocea sugrumată de lacrimi .
Te rog, Hans!
-Ce mă rogi ,iubito?
-Lasă-mă măcar să o văd pe Sophia .
-Sărută-mă.

"Doar cerul stă să plângă langa mine
cu lacrimi reci, mărunte și străine"