Culmile Măreției

Era în 5 mai, anul 1990. Un băiat de douăzeci de ani şi o femeie de douăzeci și cinci, ieşind dintr-o căsuţă cu aspect modest, situată într-o zonă rurală, casa părintească a femeii.
Tânărul se trăgea dintr-o familie de stil vechi, cu părul castaniu, cu ochii albaştri, cu dinţii albi şi buze trandafirii. Avea tenul proaspăt şi catifelat. Mai era, deasupra şi minunat clădit, cu trup unduios şi totodată puternic, având ceva din vigoarea stejarului, dar şi din supleţea trestiei. Era îmbrăcat simplu, însă elegant, cu o vestă scurtă de postav violet închis cu broderii aplicate, de aceeaşi culoare. Pantalonii bufanţi erau din acelaşi postav şi aveau aceleaşi ornamente ca şi vesta; cizmele de piele neagră erau înalte până peste genunchi, cum purtau pajii şi valeţii; o tocă de catifea, uşor înclinată într-o parte, umbrită de o pană albă, acoperea o frunte pe care se puteau lesne recunoaşte semnele calmului şi fermităţii. Calul său, al cărui frâu şi-l petrecuse pe sub braţ, îi urmă ridicând din când în când capul, adulmecând aerul şi nechezând la miasmele pe care i le aducea vântul. Aveau să fie numai ei doi căci secretele femeii o să o devoreze pe interior.