Isaia: suflet amorf

PROZĂ-SCURTĂ || NEEDITATĂ

Pentru Isaia nu mai există certitudinea unui mai târziu. Nu mai există speranța unui mâine. Nu mai există nimic.

Diagnosticat cu cancer în stadiu terminal, acesta fuge de acasă. Fuge de ce a aflat, de cei dragi, de ceea ce este. Fuge de realitate cât îl țin picioarele, sperând că totul este doar un coșmar. Că se va trezi dimineața, iar totul se va întoarce la normal.

Se izolează de orice urmă de speranță și încearcă să accepte moartea ce-l așteaptă cu brațele deschise. Încetează să mai lupte.

Iar în acel moment, apare Aoife. O străină cu multe de oferit. Și realizează că încă mai există motive pentru care să lupte... sau măcar unul singur.

Dar câteodată este prea târziu.

ATENȚIE: locul, acțiunea și personajele sunt total fictive, iar orice potrivire cu realitatea este o simplă coincidență. Lucrarea este pură ficțiune și trebuie tratată ca atare!

©️V. Soledad, 27 aprilie 2020
©️Copertă: @yoonymi

* cartea este la prima schiță! pe site a fost lăsată în forma ei brută, needitată, exact așa cum am scris-o când aveam 15 ani. dacă puteți trece peste greșelile de orice tip din ea, sper să vă bucurați de universul lui isaia și aoife. vă îmbrățișez!