° Sayuri °

Mă uitam încruntată la cafeaua aburindă de pe masă. Stăteam așa de cel putin zece minute parcă neștiind ce trebuie sa fac.Mai băusem cafea înainte, dar nu așa. Pentru mine cafeaua era substanța maro, puțin amăruie pe care o facea mama în diminețile de duminică.
În fața mea nu stătea cafeaua mamei ci o substanță maronie , pictată la suprafață, iar eu pur și simplu nu îndrăzneam să mă apropii de ea.

Cine ar fi crezut că să treci de la ceaiul macha la cafea poate fi atât de complicat? Japonia nu e America, Kyoto clar nu e New York, iar cafeaua de aici clar nu era ceaiul verde al copilariei mele.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Un nou început mereu este greu. Pentru a-ți urma visele trebuie să te sacrifici, iar eu mă simt copil, un copil ce abia acum cunoaste lumea. Artă, iubirea,lumea contemporană și toate misterele ei îmi apar în față odata cu parasirea Okiyei în care am copilarit alaturi de mama.

De la kimono la blugi strâmti;
De la ceai macha la cafea;
De la cântat la shamisan la concerte nebune sau de la tradiții la nepasarea oamenilor e doar un bilet de avion și un strop de curaj.