AMOR AMAR

"Dacă ți la mine nu o să suferi. Nu vreau să mai suferi. Nu mă uita, dar trăiește-ti viața. Durerea se va risipi cu timpul, chiar dacă în acest moment nu crezi asta. Trăiește în pace, dragostea mea, trăiește, iubește, urăște și continuă să lupți , la fel cum ai luptat pentru mine. Îmi pare rău că am plecat, din nou, dar meriți ceva mai bun, mai devotat și mai atent la tine. Meriți pe cineva care să te iubească mai bine ca mine, să știe să îți arăte asta, să te cunoască cu adevărat, la fel cum te-am cunsocut eu. Poți să mă urăști, să distrugi tot în cameră, dar la sfârșit să zâmbești și să zici *Te urăsc* la fel cum o spuneai când erai mică, mă urai cu zâmbetul pe buze. ai grijă de tine și inima ta.
La revedere, mâțo!"

Vreau să fie un dialog frumos între scriitor și cititor, nu vreau capcane sau stare de plictiseală.
O fată normală, cu o copilărie OK, un mediu de viață trist și plin de probleme, care o forțează să se maturizeze. De când era copilă ea avea o dorință ascunsă pe care a uitat-o odată cu trecerea timpului însă va reuși să întâlnească diferite persoane care o vor readuce la dorința ei și o vor ajuta involuntar să o îndeplinească. La aproape optsprezece ani devine mai liniștită însă inima ei este la pământ iar fiecare gest ai ei o fac să își înghețe inima, să își blocheze sentimentele, însă toate astea până când....