Parfumul Trecutului

Parfumul Trecutului

  • WpView
    Reads 8
  • WpVote
    Votes 0
  • WpPart
    Parts 1
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Sun, Apr 26, 2020
Ce faci când toți apropiații tăi se dovedesc a fi străini? Cum acționezi când părintele care te-a abandonat de mică, căruia nu i-a păsat de creșterea și sentimentele tale, trebuie salvat chiar de tine? Cum îți vei alege prietenii când toți din jurul tău poartă una sau mai multe măști? Și mai important, cum reacționezi când dai peste o veche iubire, ce n-a trecut nici măcar o zi fără sa te gândești la ea? Natasha Stone este o adolescenta aproape de absolvirea liceului, când lucrurile iau o întorsătură neașteptată, atât pentru ea, cât și pentru tatăl ei, singurul părinte pe care îl are, sau mai bine zis singurul de care știe. Tatăl ei suferă un accident bizar, iar acesta îl lasă invalid. Natasha află lucruri despre trecutul ei, despre ADN-ul ei, astfel află că este adoptată. Fiind ajutată de Rafael, vechea și marea ei iubire, va putea face lumină asupra trecutului ei?
All Rights Reserved
#43
regret
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Ochii de gheață din adâncul zăpezii
  • LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
  • Din Prostie In Poveste - Cum Sa Strici Tot Si Sa Pari Ok
  • VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3
  • El Silencio de Madrid
  • A House of Second Chances
  • Thalas: Căpitanul nimănui
  • Elin
  • ~Prințesa si Mafiotul ~
  • You are mine//J.JK//

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."

More details
WpActionLinkContent Guidelines