Mi-am ars ochii

«Mi-am ars ochii»

Mi-am ars ochii privind la un soare stins, l-am pecetluit cu mâna mea. I-am scos mai întâi inima de gheață. Eram surprinsă. Apoi i-am scos scheletul, era făcut din pulbere de stele amestecat cu vise. Iar la final i-am scos creierul. Era, surprinzător, din foc. Atunci mi-am ars ochii, căci am ucis un soare.

Am orbit pentru că nu am văzut durerea lui, am amuțit pentru că nu mi-am spus motivul și am asurzit pentru că nu i-am ascultat rugile.

Mi-am ars ochii când aveam nevoie de ei.