există un fel de dor care nu se risipește, ci se îmbracă în cuvinte. un dor care nu piere, ci renaște în versuri, sculptat din tăceri și amintiri. această carte este despre el - despre absența care apasă pieptul, despre numele pe care îl porți în suflet chiar și atunci când buzele nu îl mai rostesc. 2025, ©️ sofijaares poezii/versuri

Viața s-a simțit ca o fisură, dar am ales să o înfrumusețez, așa că am scris poezii despre ea.

Las durerea sa-mi arda amintirile, Cu ochii goi, ignor toate privirile. E greu sa te pierzi pe tine, dar cu timpul, Te resemnezi, si iti afli verdictul.

"Direcția unui suflet frânt" este o călătorie profundă și intimă în labirintul propriei ființe, un act de introspecție dureroasă și revelatoare. În paginile acestei lucrări, nu există altceva decât tu - fiecare gând, fiecare simțire, fiecare tăcere. Cartea nu este doar despre trăirile tale, ci și despre momentul acela în care îți explorezi adâncurile fără frică, dar și fără compasiune. Fiecare cuvânt este o fărâmă dintr-un univers care se rescrie continuu, unde nu există judecăți, ci doar adevăruri nemărturisite. Nu există alinare în aceste pagini, doar claritate. În această lucrare, durerea nu se ascunde, ea devine un instrument de cunoaștere, iar iubirea nu este doar un ideal, ci o ecuație complicată între fragmente de sine. Aici, totul se întâmplă pentru că tu ești singura poveste ce merită spusă, iar restul este doar context. O carte care se scrie pentru un singur cititor: tu.

Ceva scris de relaxare nu le nivel academic. Această carte este un volum de poezii triste (în mare parte, posibil să îmi scape și ceva veselie pe alocuri), uneori cu câteva silabe în plus sau minus, mai mult după ureche decât după reguli. Și pentru a răpi bucuria multora o să spun acum "Marș de aici alfabetică borâtă!". Lectură plăcută!

O mică parte din creațiile mele literare, o mică parte din ceea ce sunt, o mică parte din viață

blah blah blah

Noi.... In ziua in care eu te-am intalnit Natura se odihnea... Cred ca.. de Sus a fost sortit Ca tu ..sa iesi in calea mea . Si linistit ...in sinea mea .. Chiar resemnat as spune.. Cu viata care o duceam , Te indreptai spre mine. Au fost senzatii ce deodata Inexplicabil chiar ... M-au indemnat sa stiu indata Ca vreau sa te vad iar. Si uite asa din linistit ..eu , vesnic trubadur.. Mi-ai dat sa beau cate un pic Si cand te vad.. ma tulbur... Si de atunci .. a trecut mult Dar cand te vad ca treci Imi vin imagini de demult Cum ne-am iubeam si-n alte vieti . Ma simt blocat , paralizat .. Si trebuie sa aleg.. Ori viata care o duceam , Ori ...de tine sa ma leg .. De ce ?cand soarta mi-a dat tot.. Vii tu si-mi ridici miza ? Si ma covingi ca pot mai mult si -abia-ncepe repriza ? Oare de ce ? Oare de cum? De ce atata vuiet? Sunt intrebari ce mi le pun .. Si astept sa-mi dai raspunsuri....!

„Îmi visez sfârșitul iar și iar în noapte Căci doar atunci mă pot odihni Și aștept încă somnul cel de moarte Ca orice simț să nu mai simtă nimic." Volum de poezii despre cum mă pierd încet și sigur. Coperta a fost realizată de @qwShiro.

gânduri haotice scăpate din captivitatea minții.