Ultima zi
  • WpView
    Reads 7
  • WpVote
    Votes 1
  • WpPart
    Parts 1
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Wed, May 27, 2020
Fiecare zi e o noua "Ultima zi!".Raven si Angie au invatat-o pe propria piele. R:In fiecare noapte vad acelasi calendar, dar cu o noua data.In fiecare dimineata vad ora exacta a mortii.In fiecare ora, dispar putin cate putin pentru ca altii sa mai aiba o sansa. A:I-am spus ca e nebuna...acum suntem doua.Si impreuna suntem mult mai puternice.Chiar daca una din noi e doar o fantoma.De fiecare data cand mainile noastre se ating capatam o alta putere,sau o alta bucata de puzzel. R:Tot ce mi-am dorit era o viata normala. A:Eu am pierdut-o pe a mea acordand incredere cui nu trebuia. R:Acum sunt un inger, ce traieste intr-un corp otravit. A:In corpul meu otravit. R:Sunt gardiana "Ultimei zi". A:Iar eu sunt ultima ei sansa.
All Rights Reserved
#154
ingeri
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Capul mafiei  - Prima parte
  • ASA TATA, ASA FIU
  • Sirius
  • Aimee: Soldați În Războiul Iubirii
  • NOI
  • NOVA
  • Maia Reyn -  Eu cu mine insami... Intre minciuni si adevaruri
  • Drumul spre inima ta
  • Marko - Între dorință și pericol
  • Suflete în derivă |FINALIZATĂ|

Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el. - Alexa! Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina. "Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute. "Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?" - Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi! Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima. Nu aveam sa accepta asta! Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal! In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece. Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista. - Ești a mea, pricepi? Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.

More details
WpActionLinkContent Guidelines