|poezie|
Undeva departe , prin negura vremii , prin praful de stele ,
între cer și pământ , dorul și melancolia sunt singurele lucruri care mai rămân printre cioburile inimii frânte.
Și dorul vrea să iasă, dar nu poate. Și copilăria se stinge, ca o candelă învechită, iar oamenii se învechesc și ei în viața ta.
Uneori aș vrea să mai aud, să mai strig unele persoane dragi, dar știu că nu vor fi acolo...
Vino cu mine...să zburăm împreună dincolo de amintiri, căci mi-e dor de tine!
Coperta și semnătura sunt realizate de @BiancaStoica8
[ÎNCEPUTĂ] 2021 - 2024 [FINALIZATĂ]
,,Lacrimile pot fi grele uneori,
Îmi înghețată pe fața rece.
Viața asta e secată de culori
Și patima n-ar vrea să plece.
Plâng peste florile ofilite,
Asta-i apă din amar.
Durerile astea sunt cumplite
Și alți boboci nu mai răsar.
Muzica mea din suspine,
Mângâie rana de suferință!
Mi-e atât de dor de tine,
Dar nu este cu putință..."
- O Floare Ofilită
Locul 6 #poezie - 30.07.2024
Locul 1 #versuri - 07.08.2024
Locul 2 #poezie - 24.09.2024
Locul 1 #poezii - 01.10.2024
Locul 2 #poezii - 31.03.2025