Spre nicaieri (38)

ATENTIE: PRIMA PARTEA A ACESTEI CARTI O GASITI PE CONTUL MEU VECHI

@Siidoniia

VA ASTEPT AICI DACA DORITI SA AFLATI CONTINUAREA.

Prin simplul fapt ca ochii lui ii storc orice strop de rațiune din gândire, ajunge sa îl dorească în viata lui chiar dacă nu știe ce înseamnă să iubești, fiind chinuit de către tatăl lui, Yukine, un adolescent la 16 ani îl întâlnește pe profesorul misterios de Psihologie Saku, acesta având 22 de ani, întâlnirea lor accidentala le prezice un viitor lung și plin de năbădăi din care amândoi învață să se prețuiască reciproc.

***

Era greu sa nu cedezi în fata ochilor lui, atât de limpezi și cutremurători, nu era nevoie sa vorbească, simplul fapt ca ma privea cu ochii aceia mari și sinceri clipind ritmatic din genele lungi și negre era destul ca sa ii înțeleg cuvintele nerostite, era ceva ciudat la el, era slabut și palid de parca cineva ar fi stors orice fărâmă de viata din el, parul negru și rar ii cădea pe fruntea rece scotandu-si în evidenta ochii speriați , era doar un adolescent, și totuși, niciun alt adolescent nu m-a făcut sa simt ca pământul îmi fuge de sub picioare.

- Cum te numești? Întreb nesigur lăsându-mă la nivelul lui.

Chipul lui speriat îmi cercetare pjentru câteva secunde trăsăturile fetei.

- Yukine...