DOAR LACRIMA(poezie)

DOAR LACRIMA(poezie)

  • WpView
    Reads 6
  • WpVote
    Votes 2
  • WpPart
    Parts 1
WpMetadataReadComplete Tue, Jun 2, 2020
O lacrimă pe obraz Și așa a început Toată suferința mea, Poate că a fost și a ta. Dar nu ai vrut să arăți Ai preferat să rănești Pentru a nu fi rănit Dar totuși... Ai suferit! Și când mă gândesc că tu... Mi-ai colorat sufletul Te-ai mutat de tot în el M-ai făcut să îți ofer Ceea ce poate nicicând N-aș fi oferit zâmbind... Ți-am dat sufletul, deși Știam că mă vei răni Dar poate e vina mea Că te-am lăsat să joci așa Nu numai cu sentimente, Ci cu toată viața mea! Și când cred c-am reușit Cu mult greu, dar în sfârșit Să te fac să mă iubești Dar tu iarăși mă rănești Arătându-mi c-am greșit C-am zâmbit, că te-am iubit Și apare altcineva Ce îți fură inima Și eu iar rămân plângând Cu mii de lacrimi căzând Pe obrazul ce cândva Gura ta îl săruta... Dar acum mi-a mai rămas Doar o poză și un ceas Cu care voi număra Orele când eu voi sta Rezemat de ușa ta Rugându-te să-mi promiți Că o să fii fericit Chiar dacă tu ai greșit...
All Rights Reserved
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • OBSESIV
  • Possessed by ezra
  • Gamble on souls
  • Ne alesul meu
  • KHAOS
  • Ultimul glonț
  • Vândută pe ONOARE
  • Playing Dirty
  • Nu-mi răpi inocența
  • No Names between us
OBSESIV

El e vinovat. Ea trebuie să dovedească asta. A fost trimisă să-i disece mintea, dar a fost ea cea disecată - strat cu strat, până când rațiunea i s-a transformat în obsesie. Despre el se spune că a ucis trei femei. Le-a desfigurat, apoi le-a lăsat trupurile așezate cu o precizie aproape artistică. Kade nu neagă crimele. Nu se apără. Zâmbește atunci când e acuzat. Iar în tăcerea lui e ceva ce Isabel nu poate ignora - o fascinație care o atrage tot mai adânc. Cu fiecare ședință, Isabel simte cum granițele dintre pacient și terapeut se destramă. Începe să pună la îndoială tot ce știa despre mintea umană... și despre ea însăși. Isabel se afundă tot mai mult în labirintul lui - o lume unde adevărul se topește printre minciuni, iar iubirea are gustul nebuniei. Iar când privirea lui a început să-i pară mai sinceră decât a lumii întregi, Isabel a înțeles că monștrii nu se ascund întotdeauna în întuneric.

More details
WpActionLinkContent Guidelines