Eu cu prietena mea...

Eu cu prietena mea...

  • WpView
    Reads 15
  • WpVote
    Votes 3
  • WpPart
    Parts 1
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Thu, Jun 4, 2020
WpInfo
Fiction
Action and Thriller
Într-o zi eu cu prietena mea ne-am gândit că să ne luăm de mâini și să ne învârtim.Am învârtito atât de tare în cât i-am dat drumul și a intrat cu capul în poarta.Eu nu mai puteam de ras😅😅😅😅 Pe la ora 16:30 am luat două sticle le-am umplut cu apă, și am inceput sa ne udam. Era foarte cald. Am chemat-o pe .... și am aruncat o broasca pe ea s-a speriat foarte tare în cât a făcut treaba mică pe ea. A doua zi, seara am inceput sa dansam la ea în curte dansul pinguinului și am inceput sa rad atât de tare în cât am speriato. A plecat în casa m-am, dus după ea și m-am băgat după ușa și ea a venit cu bolul de popcorn și am speriato. A vărsat bolul de poporului pe covorul din bucatarie. Era plin de floricele . Ne-am apucat să strangem de pe jos. După un moment ne-am dus în camera și am inceput sa ne uitam la Bts. Aceasta a fost cea mai tare zi din viața mea. 😝😝😝
All Rights Reserved
#621
amuzant
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Ochii de gheață din adâncul zăpezii
  • ~Prințesa si Mafiotul ~
  • A House of Second Chances
  • Elin
  • LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
  • You are mine//J.JK//
  • VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3
  • El Silencio de Madrid
  • Din Prostie In Poveste - Cum Sa Strici Tot Si Sa Pari Ok
  • Thalas: Căpitanul nimănui

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."

More details
WpActionLinkContent Guidelines