O greșeală. O secundă. Un diavol.
Niciodată nu mi-a lipsit nimic în viață, niciodată nu am suferit și niciodată nu am plâns. Doar că, toate astea s-au schimbat într-o secundă, când niște pași grei și o respirația dură s-au auzit în spatele meu. Nu am mai trăit în lumea mea roz din acel moment, fiindcă întunericul lui mi-a înconjurat toată existența.
Mâinile lui mânjite în păcate au început să traseze linii invizibile în mine și tot ce am stiut odată bun a început să moară de fiecare dată când îl aveam aproape. Inima mea colorată s-a contopit cu goliciunea din a lui, iar zâmbetul meu luminos nu a făcut decât să îi stârnească și mai tare răutatea. L-am privit ca pe un păcat, l-am urât ca pe cel mai aprig dușman și am simțit pentru el ceva toxic și amar, dar care a fost, totodată, și cel mai dulce păcat pe care am ajuns să îl săvârșesc.
Acum așteptă într-un colț întunecat, cu cagula pe față și cu mâinile acoperite de mănușile reci din piele. Aștepta să cad în infernul lui. Așteaptă să îmi spulbere lumea și să își pună amprenta pe mine. Așteaptă ca lumina mea să se stingă și să îmi lumineze calea cu întunericul lui.
"- Mai știi când ți-am spus că o să îți fac viața un calvar dacă mai vii aici? și-a încleștat degetele înapoi în jurul gâtului meu, de frică am aprobat. Cuvinte!
Am tras o gură de mare în piept înainte să îmi fac curaj să îl privesc.
- Da, îmi amintesc! i-am spus încet, dar sigură pe mine. Ce mai aștepți? l-am ațâțat. În ochii mei vei fi același diavol care caută răzbunare în oameni nevinovați, atât am mai apucat să spun înainte să simt că tot aerul îmi este smuls cu forța de el."
!!!Orice reproducere a acestei cărți, minore sau majore, va fi sancționată conform legii!!!
Cine nu a auzit despre Hades și Persefona? Despre dragostea lor interzisă și despre furia nestăpânită a Demetrei, atunci când află că fiica ei este rapită și forțată să își petreacă șase luni în lumea de dincolo. Despre iubirea nemărginită și necondiționată pe care Zeul Lumii de Dincolo i-o poartă Zeiței Primăverii?
Dar dacă povestea lor nu este tocmai ceea ce pare? Dacă nu este nimic mai mult decât un joc murdar, orchestrat de Zeus, pentru a pune stăpânire pe Tărâmul de Dincolo? Și dacă jocul decurge conform planului?
Tărâmul Lumii de Dincolo obișnuia să fie un loc pașnic, liniștit și plin de veselie. Acum nu a mai rămas decât ura, teamă, furie și moarte. Iar Hades nu poate să facă nimic ca să rupă blestemul pus asupra tărâmului și oamenilor lui. Orice încercare eșuează lamentabil.
Cel puțin, asta până când află că singurul lucru pe care trebuie să îl facă, este să aducă lumina. Căldura. Bunătatea. Și asta, înainte ca Zeus să îi răpească și ultima speranța. Înainte ca Zeus să facă o greșeală care ar putea conduce chiar și la sfârșitul lumii, așa cum o știm.
Va reuși Hades să protejeze cel mai de preț lucru? Viața însăși?