Blestemul prințului căzut

Fragment din carte pentru că nu știu să fac descrieri:

"- Nu te urăsc, șoptesc apropiindu-mă de el și parcă o piatră mi se ridică de pe suflet când rostesc cuvintele.

El mă privește pentru o secundă șocat, dar își revine repede. Picioarele lui se mișcă, iar eu urmez. Îl voi lăsa pe el să conducă dansul ăsta.

- Ți-am făcut atât de multe rele și tu tot nu mă urăști, răspunde el chicotind și încă ușor mirat.

- Nu te-am urât niciodată. Da, ești insuportabil și câteodată meriți o mamă de bătaie, dar m-ai salvat din casa aia din pădure, repet cuvintele pe care le-am spus Petrei în acea zi în care am aflat restul adevărului."