Vecina de la 114

Petrecea atâta vreme în faţa geamului. Privind... aşteptând...

Privind ploaia şi aşteptând să o spele de toate urmele unui trecut nedemn de
amintiri... la fel cum spăla geamul de firişoarele de praf. Aştepta să i se
vindece rănile - văzute şi nevăzute - aştepta să i se spele greşelile.

Stătea la geam aşteptând să vadă ceva diferit. Privea la cuplurile ce se plimbau mână în
mână pe sub geamul ei, sărutandu-se, vedea copiii râzând, florile crescând, dar
niciun un bărbat nu se uita înapoi la ea şi să-i zâmbească.
Ea aştepta la geam. Dar pe ea n-o aştepta nimeni.

Nu la geam, căci el o aştepta la uşă. În faţa uşii cu numărul 114.