ℭ𝔯𝔦𝔪𝔞 𝔠𝔞 𝔬 𝔞𝔯𝔱𝔞̆

Culoarea sângelui o aducea în extaz. În mâinile ei cuțitul devenea o armă letală. Își ascundea adevăratele intenții în spate unui zâmbet fermecător . În ochii ei căprui se ascundea cruzimea nebănuită. Țipetele de agonie ale victimelor erau cea mai selectă muzică pentru urechile ei .

Înalta societate din Imperiul Habsburgic era un serpentariu plin de cobre veninoase. Lorzii și contesele țeseau intrigi întinzând capcane oponenților politici . Însă nimeni nu și-ar fi putut imagina că printre ei trăia un monstru cu chip de înger .

Elizabeth Bathory - numele la auzul căruia și azi se cutremură mulți . Monstru sau mucenică ? Care a fost momentul când obsesia după tinerețe s-a transformat în setea pentru sânge ?

Născută într-o famile nobilă și cu o reputație impecabilă Elizabeth părea o sfântă. Toți o considerau elegantă, puternică și influentă. O personalitate istorică care a fost condamnată de societate de-a lungul secolelor . Vedea crimele ca pe cea mai înaltă formă a artei. Le pregătea cu minuțiozitate și își nota fiecare detaliu. Satisfacția pe care o avea la vederea sângelui era similar unui instict de felină.

De unde apare tendința de a ucide ? Probabil apare în momentul când ești un suflet distrus . Lipsită de dragostea părinților , considerată drept o monedă de schimb Elizabeth a atins apogeul cruzimii .

Istoria unei personalități istorice influente , a unei mame , a unui monstru sau poate doar a unei femei profund nefericite. Își înghițea lacrimile , etalând un zâmbet chinuit . Ascundea ochii roșii de nesomn după evantaiul cu ornamente aurite.

Atunci când i-a fost citită sentința și enumerate toate crimele Elizabeth le-a râs în față magistraților . Ultima ei frază înainte de a fi zidită de vie în propriul castel a fost : ,, Am trăit pentru a ucide . Voi arde în Iad,,