,, Să ai curaj, și să fii buna", o replică din filmul Cenușăreasa, care pentru mine a însemnat mult, de aceea și era scris pe peretele dormitorului meu.
Păcat, totuși, că am înțeles greșit mesajul. Curajul meu prostesc nu mi-a adus decât belele, priviri, dar și o listă lungă de păcate cu care mi-am semnat biletul către Iad.
,, Să nu fii desfrânat ", ceea de-a șaptea poruncă, pe care am încălcat-o cu zâmbetul pe buze și fără remușcări. Eram în secolul 21,nu?
,, Să nu poftești casa aproapelui tău ; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul, nici roaba lui...". Nu doar că poftisem, dar luasem totul cu o foame cruda care nu a putut fi stăpânită decat de el. M-am înfruptat până nu a mai rămas nimic, dar nesatulă și infometată în continuare. Casa mea era plină cu de toate, insa nu puteau să mă sature cu adevărat. Pentru că, ceea ce eu am luat nu era material, ci ceva care am crezut că nu se gaseste, ceva ce am crezut ca nu poate fi consumat.
,,
Am greșit, părinte!
Ai greșit, copila! Dar greșeala pe care ai făcut-o ți-a adus ceva frumos. Primul pas, ai recunoscut în fața lui Dumnezeu. Prin păcatele pe care le-ai săvârșit, ai găsit cel mai curat și neînțeles lucru dat de Dumnezeu. Dacă tu crezi că ceea ce te-a ispitit pe tine a fost iubirea, atunci poate ca păcatele îți vor fi iertate! "