Necunoscutul - Issa 💋🤪 - Wattpad

Story cover for Necunoscutul by Issuca

Necunoscutul

GELESEN 60
Stimmen 8
Teile 2

GELESEN 60
Stimmen 8
Teile 2

divinație psihologie spiritualitate

Într-o lume tot mai însetată de cunoaştere, căutarea de sine a îmbrăcat forme inedite și diferite. Cum să te îmbraci ca să ai success, cum să comunici mai bine cu clienții tăi, cum să investești banii tăi - toate aceste subiecte s-au transformat în bestseller-uri apreciate peste tot în lume. Dar ce se afla cu adevarat in spatele acestora? Cat de inculti ne face sa ne simtim faptul ca noi nu stim nici macar 3% din tot ce este pe aceasta planeta, dar in galaxie ?Alle Rechte vorbehalten

divinație psihologie spiritualitate

Inhaltsverzeichnis

2 Kapitel

Melden Sie sich an und fügen Sie Necunoscutul zu deiner Bibliothek hinzuzufügen und Updates zu erhalten

oder

Inhaltsrichtlinien

Vielleicht gefällt dir auch

M-a lăsat la ușa spitalului.... von carmendanielab

M-a lăsat la ușa spitalului În dimineața aceea nu era nimic spectaculos. Cer gri. Aer rece. O oprire scurtă în fața spitalului. Soțul meu a oprit mașina, a privit înainte și a spus: - Sună-mă dacă e ceva. Atât. Am coborât singură. Ușa s-a închis. Mașina a plecat. Nu m-am uitat după ea. Mă dusesem pentru un pansament. O procedură de rutină. Așa îmi spuneam. Când a intrat în salon, doctorul George nu s-a uitat prima dată la picior. S-a uitat la mine. - Vă simțiți bine? Întrebarea m-a iritat. Femeile ca mine nu au timp să nu se simtă bine. - Da, sigur. M-a privit câteva secunde prea lungi. Apoi a spus calm: - Nu arătați bine deloc. Aș vrea să vă internăm. Internare. Eu aveam copii acasă. Aveam lucruri de făcut. Nu puteam „să mă internez". Dar când am încercat să mă ridic de pe scaun, mi s-au înmuiat genunchii. Am rămas. A doua zi a intrat în salon fără să bată. Nu era calm. - Analizele sunt foarte proaste. Dacă mai stăteați două zile acasă... S-a oprit. - Corpul dumneavoastră este intoxicat. Rinichii cedează. Vorbesc cu nefrologul. Sper să nu ajungem la dializă. Dializă. Cuvântul acela nu suna ca un tratament. Suna ca o condamnare. Nu îmi amintesc tot din luna aceea. Perfuzii. Frisoane. Tavan alb. Vocea lui George discutând pe hol cu alți medici. M-a ținut pe secția lui, deși problema mea depășea chirurgia plastică. Vorbea non-stop cu specialiști. Ajusta tratamente. Se lupta. Nu știu dacă era doar un medic bun. Sau dacă Dumnezeu mi-a trimis un om exact la timp. Apoi m-au dus în sala de operație. Când m-am trezit, am știut că nu mai e doar o infecție. Piciorul se agrava. Iar degetul mic devenise o decizie pentru viitorul apropiat. Am înțeles atunci ceva simplu: Nu toate morțile vin cu sicriu. Unele vin încet. În perfuzii. Și uneori, singura diferență dintre viață și moarte este un om care refuză să te lase.

Secția de psihiatrie von Fuckadeedoo

Prezentul are nevoie de trecut ca să își asigure viitorul, iar trecutul te-a adus la "Secția de psihiatrie". 09.12.2017 -> #4 spirituale 24.03.2018 -> #9 spirituale 16.06.2018 -> #2 spirituale

Arhitectura unei inimi frânte von alessiareed3

„Acasă" ar trebui să fie un sanctuar. Pentru ea, este o scenă de teatru unde joacă rolul celui mai invizibil personaj. Într-o casă plină de ecourile tăcerii, Alessia învață că cea mai dureroasă formă de abandon nu este plecarea, ci prezența goală de afecțiune. Sub același acoperiș, tatăl ei a devenit un străin care privește prin ea, iar sora ei o tratează ca pe un simplu zgomot de fundal, o piedică în calea propriului univers. Când toate greșelile și tensiunile familiei încep să i se spargă în cap, armura construită cu atâta trudă se sfărâmă. În urma furtunii de lacrimi, nu mai rămâne însă fragilitatea, ci o transformare neașteptată. Privirea i se schimbă, devenind un ocean gol - o întindere de apă statică și rece, unde durerea celorlalți nu mai poate ajunge la mal. Arhitectura unei inimi frânte este o poveste brutal de sinceră despre limita rezilienței umane și despre momentul în care alegi să nu mai fii „cel care îndură". Este călătoria unei suflet care, după ce a fost transformat în „nimeni", decide să își reconstruiască identitatea din cenușa propriei suferințe. O lectură obligatorie pentru oricine a simțit vreodată că este un străin în propria familie și a trebuit să învețe singur cum să respire sub apă.

Seduction von Maasim2

taboo, romance, infidelity, erotica, lgbt+ and straight relationships

Legende,mituri si informatii von A_Kurisu

Fantezie......un cuvant care inspira o aventura noua.Asa-i?Sau ca intrii in lumea imaginatie si nu sacapi fara o aventura.Ce zici?Ti-am facut chef de-o poveste?I-a si citeste cartea asta.Cu putin noroc. Dar,nu o sa pleci fara o sperietura bunaa!!

I'm lucky ,or not ?! von EliseBronte1

☆Your heart's too big for your body☆ (Inima ta este prea mare pentru corpul tău.)

Universul fara El von MaDyMaDa9

"Spunem ca oamenii sunt importanți în viața noastră și ne lăsăm păcăliți de 'bunătatea' lor. Dar oare am putea vedea adevărul ?"

DOI von Cronicarul

-Suntem tare ciudați! -Cine spune asta? -Lumea. Nu există zi să nu-mi zică cineva că-s ciudată. -Ahaa... lumea. Din punctul meu de vedere, lumea e ciudată. E sunt normal... sunt cât se poate de bine încadrat în granițele normalității mele. În cazul tău, nu știu ce să spun. -Cum adică? Sunt sau nu sunt? -Păi asta e problema. Ești și nu ești. „E cartea dialogului absurd... sau nu. Nu există o poveste unitară... sau poate există. Există un el și o ea... sau nu. Nu e nimic interesant... sau e. Habar n-am. Sunt al dracu de indecis. Scriu pentru că am chef să vorbesc și vorbesc pentru că am chef să scriu. Nu trebuie să înțelegi nimic, pentru că nu e nimic de înțeles. " P.S. Textul ăsta pus între ghilimele e scris de mine... despre dialogul de mai sus nu pot spune decât că nu știu care EU l-a scris. Copertă de @MarahRihaze

Dezvoltare Personala von scriitoare_

Despre psihologie si dezvoltare personala.

Încă nu știu ce titlu îi voi pune.... von AlaynaLC

Se spune că drumul spre Divinitate este unul solitar, dar Isadora a învățat că, uneori, Dumnezeu îți trimite un om care să-ți țină felinarul atunci când poteca devine prea întunecată. Alistar nu a fost doar un simplu trecător în viața ei. A fost răspunsul la întrebările pe care nu avea curajul să le rostească cu voce tare. Într-o lume care o învăța să se bazeze doar pe ea, El a învățat-o să își ridice privirea spre Cer. Nu prin predici rigide, ci prin felul în care privea lumea, prin răbdarea din vocea lui și prin lumina care părea să-l însoțească chiar și în cele mai grele momente. Aceasta nu este doar o poveste despre credință. Este povestea pașilor ei ezitanți către regăsire, ghidați de cineva care a văzut în ea mai mult decât vedea ea însăși. Este despre El - îndrumătorul ei, ancora ei și cel care i-a arătat că, indiferent cât de departe a rătăcit, brațele Tatălui sunt întotdeauna deschise.

Vielleicht gefällt dir auch

Slide 1 of 10

M-a lăsat la ușa spitalului.... cover

Secția de psihiatrie cover

Arhitectura unei inimi fr�ânte cover

Seduction cover

Legende,mituri si informatii cover

I'm lucky ,or not ?! cover

Universul fara El cover

Dezvoltare Personala cover

Încă nu știu ce titlu îi voi pune.... cover

M-a lăsat la ușa spitalului....

M-a lăsat la ușa spitalului În dimineața aceea nu era nimic spectaculos. Cer gri. Aer rece. O oprire scurtă în fața spitalului. Soțul meu a oprit mașina, a privit înainte și a spus: - Sună-mă dacă e ceva. Atât. Am coborât singură. Ușa s-a închis. Mașina a plecat. Nu m-am uitat după ea. Mă dusesem pentru un pansament. O procedură de rutină. Așa îmi spuneam. Când a intrat în salon, doctorul George nu s-a uitat prima dată la picior. S-a uitat la mine. - Vă simțiți bine? Întrebarea m-a iritat. Femeile ca mine nu au timp să nu se simtă bine. - Da, sigur. M-a privit câteva secunde prea lungi. Apoi a spus calm: - Nu arătați bine deloc. Aș vrea să vă internăm. Internare. Eu aveam copii acasă. Aveam lucruri de făcut. Nu puteam „să mă internez". Dar când am încercat să mă ridic de pe scaun, mi s-au înmuiat genunchii. Am rămas. A doua zi a intrat în salon fără să bată. Nu era calm. - Analizele sunt foarte proaste. Dacă mai stăteați două zile acasă... S-a oprit. - Corpul dumneavoastră este intoxicat. Rinichii cedează. Vorbesc cu nefrologul. Sper să nu ajungem la dializă. Dializă. Cuvântul acela nu suna ca un tratament. Suna ca o condamnare. Nu îmi amintesc tot din luna aceea. Perfuzii. Frisoane. Tavan alb. Vocea lui George discutând pe hol cu alți medici. M-a ținut pe secția lui, deși problema mea depășea chirurgia plastică. Vorbea non-stop cu specialiști. Ajusta tratamente. Se lupta. Nu știu dacă era doar un medic bun. Sau dacă Dumnezeu mi-a trimis un om exact la timp. Apoi m-au dus în sala de operație. Când m-am trezit, am știut că nu mai e doar o infecție. Piciorul se agrava. Iar degetul mic devenise o decizie pentru viitorul apropiat. Am înțeles atunci ceva simplu: Nu toate morțile vin cu sicriu. Unele vin încet. În perfuzii. Și uneori, singura diferență dintre viață și moarte este un om care refuză să te lase.