Ducesa lui Black Lion [ Vol 1 ]

-My lord, mi-ai promis! La naiba, mi-ai promis! Tipa ducesa Anastasia.
Stand față-n fata, ducele o ignora complet pe soția lui, și se uita în gol.
Nu putea sa uite trădarea sotiei sale cu cel mai bun prieten al sau. Nu putea sa ceara divorțul din moment ce el ii dăduse totul, nu avea de gând sa renunțe la ea, niciodată.
La auzul vocei soției sale, strânsese foarte mult din pahar, pana când cioburile ii intrase în piele.
Coniacul cursese rapid în palma sa, însă nu apuca sa facă nimic, fiindcă ducesa lui, veni într-un suflet lângă el și îl săruta.

-De ce faci asta? De ce, mereu încerci sa îmi faci viata grea? Te rog, eliberează-ma din căsnicia asta nefericita, reda-mi libertatea, și am sa îți promit ca nimeni nu va afla de aventurile tale, nimeni nu te va judeca de decizia luata, te rog my lord...

În acel moment, chipul ducelui se întunecă și o adusese în bratele sale. O ținu câteva minute, și apoi o săruta pătimaș.

II lua chipul palid în mana și o mângâie obsesiv, pana când renunță sa își mai in frâneze dorințele, și o săruta din nou, și din nou pătimaș.

Luase o pauza mica, și ii vorbi încet și seducător :

- Nu voi divorța niciodată de tine, indiferent de situație.
-Nu ma interesează de gura lumii, tu ești și vei rămâne întotdeauna a mea, femeia mea, mama copiilor mei, unica femeie care a putut sa îmi spargă scutul.

-Nu uita, iubire... Mai ales odată, și vei muri cu mine, vom trai o poveste de dragoste foarte frumoasa, te rog... Iubește-mă... Atâta îți cer, doar sa îmi dăruiești iubirea și inima ta pentru totdeauna, crezi ca cer prea mult? Se uita în ochii ei albăstrui, și se ruga în gând ca să primească un răspuns afirmativ din partea soției sale.

Ducesa, se ridica din bratele sale și fugi imediat de lângă el. Suferință de a fii singur în fiecare zi, noapte și zi îl macină pe duce, fapt ce a adus la obsesie pentru femeia iubita.