Dreptate și nedreptate

"Să fii drept într-o lume de păcătoși!",
Dar nimeni nu a menționat faptul că,
Câteodată până și cei drepți,
De-a valma cu cei păcătoși,
Vor suferi aceeași soartă.
Așa e cursul vieții,
Cu bune, cu rele,
Cu dreptăți și nedreptăți.

Omului, când îi oferi un deget,
E de-a dreptul mulțumit și,
E posibil să-ți ia degetele la rând,
Fără nicio jenă,
Până când te trezești fără o mână.

Precum există tipul omului lacom,
Așa există și tipul omului nerecunoscător,
Care, probabil, va reuși să aprecieze norocul,
Ce șade tocmai în fața sa,
Abia în momentul în care va fi lipsit de acesta.

Cel nemulțumit nu poate fi mulțumit,
Nici de mine,
Nici de tine,
Nici măcar de el însuși,
Și așa există marea posibilitate ca
"nemulțumitului să i se ia darul".

Așa cum există bârfitorul,
Așa există și ascultătorul,
Iar dreptatea nu se află la niciunul dintre ei,
Căci ambii comit o nedreptate.
Mai bine-ți muști limba decât
să-ți vorbești aproapele de rău, și
mai bine-ți astupi urechile decât
să apleci urechea la bârfă.

În fine, care este concluzia?
Se prea poate ca dreptatea
să fie servită atunci când trebuie, și
se prea poate să nu.
Iar nedreptatea va exista întotdeauna,
Căci fiecare om are în suflet,
Cel puțin,
O nedreptate.