-Nu te poți ascunde de mine, Wei Ying. Glasul Purtătorului de Lumină s-a auzit de nici unde și de peste tot în același timp, iar când șatenul s-a întors pentru a pleca, Lan Wangji i-a cuprins trupul cu brațele și i-a lipit spatele de scoarța unui arbore. -Lan Zhan... A miorlăit surprins de cât de silențios putea fi brunetul, întrucât nici nu i-a auzit pașii apropiindu-se.Oare într-o viață anterioară o fi fost felină, pentru că se mișca exact ca una. -Cum ți-am spus să îmi spui? Wuxian și-a lăsat privirea în jos, obrajii săi arzând din cauza emoției și mai ales...din cauza chipului lui Lan Wangji ce era așa de aproape de al său.Detesta că în preajma sa devenea așa de timid și ascultător. Ce făcea acest bărbat din el?! -Haide...spune-mi... L-a îndemnat să spună acel cuvânt, nu-l va lăsa să plece până nu auzea ce-și dorea să audă. -Lan Zhan iu...iu...iubitule A rostit cu greu acel cuvânt. De ce pisici îi era așa de greu să îl numească în acest fel? Ce era cu acel acces de timiditate? Lan Wangji a zâmbit și a sărutat fruntea celui tânăr. Și-a desprins bentița din jurul frunții, valorosul accesoriu ce nu se desprindea nici când de el, și a legat-o în jurul încheieturii drepte a celui mai tânăr, ce a privit uimit gestul celui mare. -Dar ai spus că doar familia și soția au dreptul să o atingă. -Exact.Tu ești familia mea. Buzele Purtătorului de Lumină le-au cuprins pe cele ale celui mic într-un dulce sărut. 🌺 Coperta a fost realizată de adorabila _hecate_love. Încă odată îți mulțumesc frumos pentru copertă. 🌺