Adevăr sau provocare

-Principiile sunt bune, dacă ți le poți pemite. Îmi place să cred că am principii, însă mulți chiar sunt convinși că au. Ideea e că toți avem un preț, un buton pe care se apasă și facem lucruri nu foarte onorabile. Principiile nu plătesc ipoteca, nu ne scapă de datorii și nici nu ne răzbună. Principiile sunt o monedă fără valoare în viața obositoare de zi cu zi. Un om cu principii este în general cel care are tot ce vrea, sau nu are absolut nimic de pierdut, îi spuse el apropiindu-se încet.

Adelin îl privi încruntat apoi se așeză și oftă adânc:

-Întotdeauna m-am întrebat ceva...

Denis se așeză lângă prietenul lui, iar Adelin continuă:

-Oare sfinții trebuie să ducă o viață neprihănită sau poți comite oricâte păcate vrei, apoi faci câteva "miracole" și ești canonizat. Așa pare să fie cu religia. Omori, violezi sau mutilezi dar totul e iertat dacă te căiești. Nu m-i s-a părut niciodată corect, însă Dumnezeu, ca și viața, nu este corect.
Adelin se uită la Denis, apoi zâmbiră.

-Și, în plus, la fel cum a scos în evidență Domnul Iisus Însuși, care dintre noi e fără de păcat? adăugă Adelin privind în gol. Majoritatea oamenilor au făcut lucruri groaznice la un anumit moment în viață, lucruri pe care ar fi dorit să nu le fi făcut, lucruri pe care le regretă. Cu toții facem greșeli. Cu toții avem deopotrivă o parte bună și una rea. Mereu ne luptăm să ne ascundem răutatea, dar uneori pierdem lupta cu demonii din noi. Dar pentru că cineva comite o faptă îngrozitoare, oare trebuie să eclipseze toate lucrurile bune pe care le-a înfăptuit? Sau sunt lucruri atât de rele încât nicio faptă bună nu le poate izbăvi?

Denis își privi prietenul cu lacrimi în ochi și îi spuse:

-Iartă-mă!