Beatitudine amorfă

. Psihism/Contemporan/Empirism/Relativism/Disimulație

A fi om înseamnă un lung șir de alegeri pe care le faci, de cele mai multe ori, fără ca măcar să îți dorești. Nu poți avea totul. Strigătele tale sunt zgomote facile și sisifice în fața legii echilibrului, legea ce nu poate fi încălcată. Poți bate cu pumnii în pereți, poți sparge, te poți zbuciuma și te crede fruntaș cât vrei, dar viața este întotdeauna cu câteva mutări înaintea ta.

Dar omul înfăptuiește acea alegere deoarece era cea mai bună pe care credea că o putea face în acel moment, fie că peste o oră sau peste câțiva ani nu o să mai pară la fel de spectaculos. Acesta este un defect: faptul că nu știu când să se oprească și cred că trebuie să trăiască veșnic alături de acea alegere, că nu mai există cale de mijloc.

A trăi cu o alegere este invers proporțional cu a trăi în brațele ei! Într-adevăr, nu se poate schimba o alegere făcută, dar se poate știi când să se oprească și să se schimbe ceea ce urmează să se întâmple.