" Capul mi se înalță la suprafață, inspirând cu nesaț aerul de care plămânii mi-au fost privați secunde bune. Cu ochii mijiți zăresc hăul întunecos de deasupra și sunt mai mult decât sigură că până și lenjeria mea de mătase tremură de teamă în tandem cu mine. Eliberez un țipăt înăbușit când un braț îmi cuprinde brusc mijlocul, însă glasul său armonios îmi răsună în timpane: - Calmează-te. - Probabil o să murim, cuvintele mi se desprind în șoaptă de pe buze și chiar reușesc să mă șochez de propria-mi seriozitate. - Șșt, nu strica distracția. E jos. - Jos? Ce e jos? Piesa? - Putem să spunem și așa. Doar că nu e numai ea. Confuză, scrutez cu privirea apa negricioasă din jur și simt cum inima îmi ratează o bătaie când zăresc conturul unui animal care pare că dă târcoale în jurul locului unde ne aflăm. - O să murim, repet constatarea. - Să sperăm că nu. Suntem prea aproape și în plus cred că încep să mă îndrăgostesc de tine. Ei bine, să fiu al dracului dacă nu am înghițit eu prea multă apă... "